PADUREA DE SCULPTURI

Ieri am fost la o expozitie de sculptura moderna. De fapt povestea e ceva mai lunga. Un nene pe numele lui SIMON SPIERER care facea afaceri la nivel mare cu tutun s-a gandit sa faca ceva cu banii. Asa ca si-a vandut si toata colectia de tablouri si s-a hotarat sa investeasca numai in sculptura moderna. Aflat la finalul vietii domnul in cauza si-a donat toata colectia (Becalli unde esti neica?-tara te vrea macar filantrop daca cu politichia ai sfeclit-o) unui muzeu din Germania (Muzeul Landului Hessa din Darmstadt). Intamplarea face ca muzeul acela sa fie in renovare fapt pentru care colectia de sculptura calatoreste prin lume. Asa i-a venit randul sa ajunga si la MNAC (muzeul ala de arta moderna, infiintat la palatul parlamantului, si care face de cativa ani achizitii fara sa aiba o expozitie permanenta inca). Expozitia este bine aspectata cu urmatorii artisti: Constantin BRANCUSI, Julio GONZALES , Hans ARP , Max ERNST , Andre MASSON , Mauro REGGIANI , Henry MOORE , Lucio FONTANA , Alberto GIACOMETTI , Fausto MELOTTI , Germaine RICHIER , Barbara HEPWORTH , Isamu NOGUCHI , Max BILL, Balthasar LOBO , Louise BOURGEOIS , Alicia PENALBA , Kenneth ARMITAGE , CESAR , Joannis AVRAMIDIS , Richard STANKIEWICZ , William TURNBULL , Marta PAN , Anthony CARO , Vassilakis TAKIS , Herbert PETERS , Arnaldo POMODORO , Augustin CARDENAS , Michael CROISSANT , Daniel SPOERRI , Gunther UECKER , Bruno ROMEDA , Valeriano TRUBBIANI , Graham WILLIAMS , Vera ROHM , Jean-Louis PERROT , Laurent DE PURY , Sebastien KITO , Harald FERNAGU , Andy WARHOL;
N-am pus deloc intamplator Brancusi pe primul loc.
Evident el este atractia principala a expozitiei.
Zis si facut! M-am prezentat la palat, evident ca nu m-au lasat sa intru cu masina desi inauntru era plin de BMW uri negre-deci e clar ca baietii au renuntat la vechea dar clasica Volga de aceiasi culoare. Dupa abandonul “blondei” in parcarea alaturata palatului am strabatut imensa curte a palatului amenajata foarte subtil in maidan neingrijit….adica de fapt eu sunt sigur ca exista un gradinar japonez care se chinuie din greu sa ne dea aceasta senzatie. Pacat ca vremea era numai buna de dat cainii afara din casa si nu am avut ragazul sa admir imprejurimile in voie.
Ajuns in “fundul” curtii am reperat si intrarea in muzeu dupa fatada de sticla si otel adaugata ulterior constructiei. Dupa controlul corporal cu detectorul de metale (exact ca atunci cand intri la biblioteca de la British Council) ,niciodata n-am inteles de ce, o tanti mi-a taiat ” belet” de intrare. Sala este absolut spectaculoasa iar lucrarile sunt expuse si in mezaninul salii. Deoarece sculpturile sunt amplasate in tot campul salii, fetele care supravegheau erau cu gatul intins in toate partile. Pe la mijlocul vizionarii vad ca intra niste domni…mai exact un domn in varsta (dati-mi voie sa-l numesc asa deocamdata) insotit de doi pustani de 20 ani-un el latzos cu camera de gat si o ea cam pubera si grasuta in blugi. Am dedus ca erau nepotii lui cel putin dupa cat par alb avea in cap. Imediat a inceput un fel de circ care a deranjat mai toti vizitatorii existenti in acel moment. Domnul architect, ca asa i se adresau supraveghetoarele (am dedus ulterior ca era un obisnuit al locului) vroia nici mai mult nici mai putin sa faca poze nepoatei supraponderale langa sculptura lui Brancusi. Pentru asta se inarmase cu un cacat de “sapuniera” Canon din clasa de amatori si incepuse sa se tavaleasca pe jos pentru a prinda niste unghiuri “artistice”. Latosul isi deschisese deja trepiedul in supanta si vroia si el sa imortalizeze evenimentul. Intre timp domnul architect ii pusese pe astia doi sa se tina de mana intr-o semihora in jurul lucrarii. Le indicase sa stea aplecati pe spate daca se poate. Lumea deja se uita ca la urs la aceasta manifestare improprie unei sali de expozitie iar supraveghetoarele tot incercau sa-i explice ca nu este frumos sa faca circ si ca este bine sa faca numai poze, dar fara blitz, la lucrari. La un moment dat, idiotul, ca altfel nu pot sa-i zic, statea in genuchi pe parchet cu sapuniera la ochi (grasa pubera poza in pozitii demne de hi5), cand un domn scandalizat s-a apropiat de el sa-i explice ca nu se face asa ceva niciunde. Idiotul in genuchi, fara replica, se uita de jos in sus la domnul care-i tot explica penibilul situatiei…sincer sa fiu as fi preferat pozitia aceasta intr-un film porno cu acelasi arhitect resapat in prim plan si in genuchi. I-am propus unei supraveghetoare chiar sa-i platesc 3 bilete numai sa-i dea afara. In final “arhitectul” s-a carat satisfacut cu pozele digitale in sapuniera si asa ne-am putut continua si noi deliciul artistic. Desi initial ma hotarasem sa revin cu camera din dotare pentru ceva poze cred ca experienta asta ma va face sa renunt la planuri.
Va invit la muzeu si sper sa nu aveti sansa mea sa intalniti personajul.

P.S.-Daca gasiti pe hi5 pozele nepoticii in umbra lui Brancusi va rog sa-mi dati de stire. “Salutari” sincere domnului architect!