Acum 19 ani, eram baby sitter. Da, ati auzit bine-desi aveam 17 ani! Stateam acasa cu varul meu cel mic Alex, unde aproape de gradina Icoanei. Pe la 5 m-am trezit cu matusa mea agitata, venea de la serviciu. Nici una nici doua m-a facut pachet si m-a trimis pana la Casata (aia mai in varsta isi amintesc cofetaria) sa vad si eu evenimentele istorice care erupsesera si in Bucuresti.
Evident am fost absolut uluit sa vad pe scurtul drum pana la Casata oameni care scandau impotriva comunismului si mai ales a lui Ceausescu. Securisti cu parpalace albastre si tunsori tip (jur ca securitatea avea o tunsoare tip-mai ales la ceafa) pazeau cate o vitrina facuta tandari si notau totul. Politie, armata si securitate din plin.
M-am intors imediat iar seara a venit tatal meu sa ma ia de acolo. In tramvaiul 5, mi-l amintesc si acum, modelul cehesc mic, rotunjit si foarte rablagit oamenii discutau liber despre Timisoara, morti, anticomunism si dictator. Practic mintea mea tanara nu-si putea reveni din uluirea totala care ne cuprinsese pe toti.
Acasa ne-am reinstalat radioul cu lampi pentru a putea prinde si Europa Libera, Vocea americii o ascultam cu regularitate. Ce ne-au auzit urechile era stupefiant. La Timisoara izbunise revolta iar oamenii iesisera in strada impotriva comunismului. Se banuia ca sunt multi morti in randurile demonstrantilor. In 2 ore un sunet asurzitor ne-a facut sa iesim pe balcon. O coloana de tancuri (de la o unitate din Pantelimon auzisem noi) defila spre centrul orasului cu viteza maxima. Senilele lor dislocau bucatele de asfalt care sareau in toate partile. Elicopterele survolau si ele orasul la mica inaltime.
In scurt timp a inceput sa se traga si in Bucuresti. In blocul de vis-à-vis de mine era un “lunetist” la etajul 9, sau poate un simulator de impuscaturi. Totusi un baiat de la fortele patriotice a murit din cauza ”simulatorului”. Azi are o cruce saracacioasa de metal pe acel loc, in plin spatiu verde. Radioul nu s-a mai oprit nici ziua nici noaptea-la fel si televizorul nostru color de productie interna, la care parintii mei asteptatsera mai mult de un an pe o lista de asteptare a magazinului Obor. Curand, in locul tancurilor, au defilat coloane de muncitori de la uzinele 23 august. Am vazut oameni cu piepturile goale in fata gloantelor si care nu au clipit niciun moment in eforia generala care ne cuprinsese.
Am vazut in direct dctatorul alungat, televiziunea cazand in mainile revolutionarilor, imagini cu executia cuplului presidential (o noapte ne-au tinut in asteptare pentru asta-probabil inca nu ajunsese in occident caseta vanduta de cameramanul Adrian Sarbu), imagini cu sute de morti stivuiti pe holurile morgii precum si liste de morti care defilau din cand in cand pe ecran.
Am mai vazut imediat imediat replierea garniturii numarul 2 intr-un partid adhoc numit FSN,” cu voia dumneavostra ultimul pe lista.”
De Craciun ne luasem ratia de libertate!
In ianuarie am aflat la liceu cum despre colega noastra Raluca cea inalta frumoasa si blonda- murise in fata la Dalles cu 17 gloante in ea. I-au pus o placa foarte mica de marmura langa intrarea principala a liceului.
Azi suntem in continuare guvernati de aceiasi garnitura nr2-cu mici improspatari naturale ca mai moare cate unul, mai apare nu-s ce nepot al Anei Pauker in parlament sau fiica nu-s carui fost ministru ceausist….
Doua milioane de romani muncesc in Spania, Italia si Anglia ca-n tara nu mai au ce face. Aia de se bagasera in FSN sunt miliardari azi, cu mici exceptii din cauza de morti suspecte.
Poate in goana noastra dupa platit credite si cumparat cadouri ne vom aduce aminte totusi si de cei care ne-au dat o sansa in dcecembrie 89, sansa care consider eu ca a fost irosita in cea mai mare parte.
Dumnezeu sa-i ierte pe morti si sa-i aiba in “paza” pe cei responsabili…ca justitia nu poate…..cica-s prea bolnavi si nu suporta regimul de detentie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu