Spre uimirea mea custodele era un tanar toba de carte (aproape enciclopedic as zice cu care am putut discuta liber-fara sa-mi puna o placa dinainte invatata- de la teorii rasialo-antropologice pana la metode de fabricatie a vitraliilor si a portelanurilor).
Muzeul este o surpriza placuta din multe puncte de vedere si trebuie sa recunosc ca parerea expusa in articolul anterior este excesiva si rautacioasa. Cum insa fiecare trebuie sa ne recunoastem greseala artcolul anterior va ramane nemodificat ca dovada a caderii in pacat (omeneasca dealtfel).
Intre timp am reusit sa ma lamuresc ceva mai bine despre istoria familiei Minovici.
“De origine din Macedonia sârbească, familia Minovici a marcat istoria Bucureştiului şi nu numai, prin activitatea, pasiunile şi implicarea lor în stiinţă, cultură sau viaţa socială. ”
Dintre cei 11 frati 3 sunt mai cunoscuti si anume:
“Mina Minovici -a înfiinţat prima morgă din lume în anul 1892 la Bucureşti; el este şi autorul primului tratat complet de medicina legală din regiunea Balcanilor
Ştefan Minovici -a înfiinţat Catedra de Chimie Analitică ,Asociatia Generala a Corpului Farmaceutic din România (1899) si Societatea de Chimie din România (1919).
Nicolae Minovici -a înfiinţat prima societate de salvare în 1906 din fonduri proprii în 1934 a creat primul spital cu serviciu permanent de urgenta din România, al II-lea din Europa după cel din Moscova.”
Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici este infiintat de cunoscutul medic şi pedagog, profesorul Nicolae Minovici (1868-1941), remarcabil cercetător în domeniul medicinei şi în acelaşi timp un pasionat om de artă.
In 1905 acesta construieste o clădire în stilul unei cule olteneşti pentru a-şi expune colecţia sa de artă populară şi modernă. Vila cu parter, etaj şi turn, declarată monument istoric, păstrează o impresionantă decoraţie în piatră realizată de sculptorul german Wilhelm August von Beckev.
Muzeul de artă veche feudală Dumitru Minovici
Dumitru Minovici a fost nepotul celor trei fraţi Minovici (fiul surorii lor-Elena Minovici).
Nascut la 14 decembrie 1897 dintr-un negustor brasovean (Zaharia Furnica) si Elena Minovici –Dumitru Furnica-Minovici termina liceul Gherghe Lazar dupa care pleaca la Strasbourg ca bursier al Societatii Creditul Minier Societate Anonima Pentru Desvoltarea Industriei Miniere. Si-a desavarsit ulterior studiile la Toulouse –Facultatea de Mine si Petrol-L’Ecole du Petrole.
In tara inginerul Dumitru Minovici este angajat de catre Creditul Minier ca director al Rafinariei de Uleiuri din Orsova si in acelasi timp trimis ca reprezentant al societatii in Jugoslavia, Bulgaria, Ungaria si Austria.
In 1934 este numit director al Filialei din Austria, filial ace poseda 2 rafinarii de prelucrare a titeiului si a uleiurilor dar si o extinsa retea de pompe si depozite.
Dumitru Minovici a mai fost numit deasemenea in Centrala director al Departamentului Filialelor din strainatate si anume:
-Credit Minier Franco-Roumain, Paris
-Nile Oil Co Alexandria (Egypt)
-Petroleum Associatie (Rotterdam, Olanda)
-Azienda Petroli Italia-Rumena (Roma, Italy)
-Creditul Minier GMBH (Viena, Austria)
-Creditul Minier A.G. (Berlin, Germania)
-UNION Spolecnost (Praha , Cehoslovacia) si mai apoi membru in consiliile de administratie la Credit Minier Franco-Roumain, Petroleum Associatie, Azienda Petroli Italia-Rumena, Azienda Petroli Italia-Rumena si Creditul Minier Austria.
“în 1939, începea construcţia casei de la nr.3, pentru că, in răstimp, Dumitru Minovici, strânsese o impresionantă colecţe de opere de artă, care avea nevoie de adapost.”Casa inginerului Minovici şi a soţiei sale doamna Ligia Minovici evocă stilul gotic englez al perioadelor Tudor si Plantagenet, cu inserţia unor elemente din goticul flamand şi francez, într-un ansamblu de proporţii monumentale, armonios racordate la dimensiunile generoase ale parcului şi grădinii din jur, în stil Italian.
Interiorul este structurat în trei încăperi, living-ul, biblioteca şi sala în care se servea masa, aşa-numita camera toscană. Incăperile sunt precedate de un vestibul lung decorat cu trofee de vânătoare.
O scară impresionantă sculptată în stejar masiv duce la etaj. Camera toscană dezvăluie un grandios şemineu adus din Toscana, tapiserii flamande şi panzele unor artisti din şcolile germană şi italiană, mobilier de nuc masiv, cupe, vase şi sfesnice din porţelan de Delft si Meissen...Biblioteca - mobilierul din lemn de nuc masiv e lucrat în stil neoclasic, scaunele sunt tapisate în manufactura Aubusson. Alături de acestea, găsim biroul Louis XV şi portretul lui Cosimo de Medici, pictat de Bronzino.
Muzeul a fost donat Academiei Romane in martie 1945, la sugestia lui Petru Groza, pentru a nu fi rechizitionat si devastat de oportunistii epocii.
La realizarea acestui articol au fost folosite informatii din urmatoarele pagini:
http://bucuresti.romaniaexplorer.com/page_10858.html
http://www.ziuausa.com/display.php?data=2008-01-23&id=7087
, precum si informatiile din brosura oficiala a muzeului.
Date suplimentare pot fi gasite si in paginile:
http://www.onlinegallery.ro/museums/minovici.html
http://www.minovici.ro
Fotografiile sunt cu titlu de prezentare succinta iar reproducerea lor este strict interzisa. Pentru informatii complete sunteti invitati la muzeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu