Simpla posesie a unei legaturi destul de rapide la internet a devenit in ultima vreme o cerinta a oricarui posesor de calculator (cu atat mai stringenta cu cat investitia in sistemul de calcul este mai importanta financiar).
Ca sa fac o comparatie plastica, lipsa legaturii la internet echivaleaza pentru multi cu posesia unei masini Porsche fara posibilitatea de a o scoate pe sosea.
In momentul de fata se penduleaza intre doua atitudini antagoniste in ceea ce priveste modul de considerare al internetului si al datelor asociate utilizarii lui.
Prima atitudine vine din partea UE-mai exact din partea sefului grupului UE de protectie a datelor –comisarul german Peter Scharr, din mai sus amintita institutie.
Prin vocea sa Uniunea Europeana considera identificare a unui IP-al unui calculator personal (si cedarea datelor despre identitatea acestui computer) reprezinta o data personala si ar trebui considerata ca atare prin protejarea ei pe tot teritoriul UE.
Scharr admite ca adresele IP ale unui calculator nu sunt intotdeauna date personale. De exemplu, calculatoarele din Internet-cafe-uri sau de la serviciu sunt utilizate de mai multe persoane.
Cea de-a doua atitudine vine din partea SUA care dupa cum bine stim, in ultima vreme, pe altarul “luptei impotriva terorismului” a cedat mult in ceea ce priveste legile democratice de respectare a vietii/informatiilor private si libertatilor cetatenesti.
In mod previzibil Google insista ca adresa unui IP indentifica numai locatia unui calculator, nu si pe utilizator. Aceasta opinie nu tine cont ca multi oameni folosesc un singur computer si aceiasi adresa de IP.
Nu este cazul sa va amintesc despre urechea uriasa numita “Echelon” pe care SUA o detine de decenii si care este capabila sa inregistreze orice mesaj electronic (fax, telefon, email) intre doi terti.
Considerarea ca informatii personale de catre UE a adreselor IP va putea produce pe viitor schimbari in modul de colectare a acestor informatii de catre motoarele de colectare.
In ultima vreme Google a micsorat timpul de retentie a informatiilor cautate de utilizatori la 18 luni iar a fisierelor cookie (alea care arata unde ai umblat pe net) de la 30 la 2 ani.
Spre deosebire de Google, Microsoft declara ca nu inregistreaza adresele de IP ale utilizatorilor care cauta o informatie prin sistemul lor.
In aceste conditii nu pot sa nu fac automat legatura cu un articol aparut in revista “Chip” sub semnatura domnului Mircea Mihalcica privind urmele pe care le lasam in spate vizitand internetul.
Mai nou este obisnuit ca firmele sa obtina informatii despre persoane private de pe web.
Head hunterii sau directorii de HR cauta in comunitati ca Facebook sau pe Google. Importanta este si aparitia de programe specializate care fac acest lucru facil.
Un exemplu important in acest sens este serviciul platit al celor de la Paterva numit Maltego.Acesta este capabil sa gaseasca legaturi intre IP-uri si Id uri folosite de user pe internet, creionand o harta grafica completa in cea ce priveste identitatea, activitatea pe internet si preferintele acelui user.Pentru lamuriri grafice puteti accesa linkul.
Nu degeaba unul din logo-urile aceste compani este “It's Later than you think...”
Un alt articol pe care l-as pune in legatura cu cele de mai sus este publicat in Businessmagazin si scris de Ana Raduta.
Articolul intitulat “Ma gasiti pe LinkedIn” ne relateaza ca managerii de HR se plang ca au epuizat metodele de recrutare posibile pana acum.
In parte acest lucru este datorat, cred eu, deschiderii pietei europene pentru forta de munca (calificata) iar pe de alta parte datorita slabei pregatiri a celor care ar trebui sa faca recrutarea. Sa nu uitam ca 10 ani de zile recruiterii au fost obisnuiti sa plaseze, in mare, secretare (pardon…assistant manageri la noi) si agenti comerciali, adica “ce mergea”.
Momentan acestia se folosesc pentru recrutare de site-uri de genul: LinkedIn, Xing, Ecademy sau Plaxo Pulse.
Pe cand si Hi5 as intreba eu rautacios?
Revenind la problema internetului si a confidentialitatii datelor nu pot sa nu ma intreb de ce oare societatea americana (una din cele mai democratice din lume-se presupune) nu poate interzice posesiei armelor de foc care fac foarte multe victime anual in SUA dar poate sa nu reactioneze la scotocitul fara mandat sau anunt in calculatorul cetateanului?
Asta oare pentru ca prima constitutie americana scrisa acum mai bine de 200 ani prevede dreptul expres al cetateanului liber de a purta arma?
Exemple de colectare de date cu sau fara voia posesorului exista destule: banci care stiu de pe un card cat ai fost platit lunar, cat ai cheltuit, pe ce, etc. pana la retele de farmacii-supermarketuri care pentru un card de reduceri iluzorii iti cunosc exact fisa medicala-obiceiurile alimentare, preferintele de shopping, etc.
Ramane de vazut ce ne rezerva viitorul in aceasta problema. Oare ne indreptam catre o societate Big Brother sau nu?
Pana atunci….sa navigati bine!....si nu uitati….noi suntem cobaii.
©cccornel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu