Muzee pe care nu poti sa le vizionezi

Muzeul de Arta populara-“Dr. Mina Minovici”
Muzeul de Arta Veche Apuseana Minovici
Ambele se gasesc pe strada Nicolae Minovici nr 1-3 sect. 1 Bucuresti (langa gara Baneasa).

Muzeul de Arta populara-“Dr. Mina Minovici”
Pentru ca ne pusesem in gand sa vedem aceste locuri de ceva vreme am purces la volanul masinii pana acolo- sambata aceasta, dupa pranz.
Evident, ca niste oameni civilizati ce suntem am cautat numarul de telefon al asezamantului pentru a ne asigura ca au program. Cand naiba poate fi deschis un muzeu daca nu (mai ales) sambata si duminica?
La numarul 222.48.66 o voce (ca altfel ma abtin sa-i zic) ne-a comunicat ca programul aflat pe net (zilnic 09.00-17.00-luni inchis) este valabil si ca suntem asteptati. Pe drum ne gandim cu simpatie ca saracul custode trebuie sa ne astepte pe noi azi,in mod special, in aceasta frumoasa zi de primavara.
Cu camerele foto de gat am parcat langa gara si am dat sa intram pe strada amintita la nr 1. Trebuie sa spun ca aici exista o vila in stil popular romanesc (cula olteneasca, adica cladire fortificata din Valahia sec XVII-XVIII), construita in 1905, dupa planurile arhitectului Cristofi Cerchez de catre domnul Minovici si donata municipalitatii in anul 1936 cu clauza expresa de a deveni deveni muzeu de arta populara (ceea ce si fusese din anul 1914).
Cladirea adaposteste colectia particulara (a lui Minovici) de arta populara: costume din zonele Suceava, Vlasca si Arges, scoarte oltenesti cu motive florale si zoomorfe, ceramica din diverse centre (Horezu, Binis, Fagaras), piese de mobilier popular si obiecte de uz casnic, instrumente muzicale, oua incondeiate si o colectie de icoane taranesti pe lemn si sticla, provenite din Transilvania (secolele XVII-XVIII).

Ajunsi aici gasim o poarta de lemn incuiata (semn de ospitalitate traditional romaneasca) insa doritori sa vedem sunam cu incapatanare la butonul sonerie.
In scurt timp isi face aparitia din casa un gardian public usoar agramat care prin gard ne explica ca muzeul este momentan in conservare si inchis publicului larg. Insistam sa vedem macar enorma curte plina de lucrari de arta insa chiar nu se poate (poarta e legata cu un cablu electric galben) iar in spate “e niste caini si nu pot sa va garantez nimic”.

Muzeul de Arta Veche Apuseana Minovici
Usor descumpaniti am purces catre numarul 3 (pe aceiasi strada) unde se gaseste Muzeul de Artă Veche Apuseană.
Practic acesta este amplasat in fosta casa Minovici.
Muzeul a fost inaugurat în 1945, după ce soţii Ligia şi Dumitru Minovici au donat casa şi colecţia de artă Academiei Române. Casa Minovici a fost construită după planul întocmit de arhitectul E. Canella şi de inginerul D. Minovici, între 1940-1941, în stil Tudor şi este împrejmuită de un parc în stil englezesc.
În interiorul muzeului pot fi admirate diverse obiecte de artă, cum ar fi: vitralii din secolele XVI-XVII, ,gravuri, picturi, , cărţi rare, tapiserii, covoare si mobilier.

Aici aceiasi poveste, poarta incuiata, apasat buton sonerie si sunat prelung pana cand un tip in salopete soioase isi face aparitia din cladire.
Evident, tot prin gard (ca poarta era incuiata), il luam la intrebari si pe acesta.
Ne relateaza ca din pacate desi trebuia sa fie deschis azi la acea ora custodele a avut o treaba si s-a invoit (la cine frate?-la Academia Romana?). Complet contrariati am intrebat cu cine am discutat la telefon si pe deasupra ne-a pus si degeaba pe drumuri.
Greu daca nu imposibil de gasit un raspuns coerent la intrebarile noastre.
Luat tare „mecanicul de intretinere ne „baga” repede un text cu un parastas al absentului......o ameteala penibila de fapt.
-Bine dar maine (duminica) vad ca ar trebui sa fie deschis (dupa programul afisat pe peretele casei), poate vin maine....
-Pai stiti ....s-a invoit si maine.

Al dracului parastas (Doamne iarta-ma) tine doua zile ca nunta imparateasca. Evident v-ati dat seama ca totul nu e decat o placa pregatita pentru orice posibil vizitator care ar dori sa ajunga la aceste muzee.
Oamenii platiti special pentru aceast job de catre Academia Romana (sau municipalitate) fac orice altceva in afara de act de prezenta la serviciu.
Tristi si dezamagiti din nou de aceasta experianta pur romaneasca ne-am intors la masina pentru drumul inapoi in oras.
Trei cacaturi care se pot vizita avem in orasul asta (si alea donate) si nu suntem in stare sa ne ocupam de ele sau sa le promovam.

Alta data la muzeul Stork (Frederik si Cecilia Stork-alta casa memoriala donata de posesori) am reusit sa intru cu mare greutate. Cei care ar fi trebuit sa se ocupe de promovarea si prezentarea muzeului erau absolut contrariati ca i-am deranjat din somn astfel incat incercau sa faca tot posibilul sa scape mai repede de mine.

Povestea se poate repeta identic si cu Muzeul colectiilor de arta-la palat-in fiecare prima miercuri din luna cand accesul este gratuit nu poti vedea decat rareori cate un grup de japonezi cu aparatele de gat iar in rest un mare pustiu de oameni.
Oare cand cei pe carei platim din banii nostri se vor ocupa de ceea ce trebuie sa faca?

N.A.-Cred ca o sa-mi fac un hobby de azi din a suna la acest tip de muzee sambata si duminica sa anunt cate o falsa vizita cu autocarul plin de elevi....suntem pe autostrada...ajungem intr-o ora...va rog sa tineti deschis.