Odata cu apropierea sarbatorilor de iarna cam toata lume isi freaca mainile. Comerciantii sunt fericiti pana la orgasm astfel incat in supermarketuri gasesti cu mai bine de o luna inainte beteala si globulete, dar si alea contrafacute, azi fiind din plastic si nu din sticla subtirica si fragila ca pe vremuri.
Ceva, multi din noi simtim asta, s-a pierdut intre timp din vremea copilariei noastre, desi atunci era singura perioada cand mancam banane (verzi evident ca nu aveam rabdare sa se lasam sa se coaca pe dulap), portocale si curmale uscate de la tarile arabe prietene cu tovarasu’.
Sarbatoarea Craciunului si-a pierdut azi din conotatia principala, cea religios-crestina.
Nici zapezile nu mai sunt ce erau pe vremuri asa ca ramanem cu amintirea lor. Doar primaria mai plateste an de an in amintirea zapezilor mitice sume exorbitante unor firme de dezapezire (vesnic luate pe nepregatite de prima ninsoare) pentru un iluzoriu si ipotetic asediu al zapezii.
In case nu mai miroase a cozonac pentru ca toti il luam de la Cora superambalat in plastic. Mamele nu mai framanta coca cu o noapte inainte. Cum dracu sa mai miroasa?…poate asa putin cand il incalzim la microunde.
Azi daca dai drumul la TV in perioada aia esti asaltat de filme si emisiuni care au un singur subiect…crede ca sa existe…ca si cum nu ne-am fi nascut crestini si cu minunea credintei in suflet.
Pana si aceasta sarbatoare a fost confiscata mediatic si transformata intr-un Valentine’s Day. Peste tot esti indemnat sa cumperi cadouri (multe din ele inutilitati) pentru a ajuta industria si comertul sa faca un pas inainte.
Pe vremea mea Mos Craciun fusese arestat la domiciliu de autoritati. Atunci un alt mos, un mos impostor ii luase locul-Mos Gerila….in fapt o inventie comunista (mosul ca gerul chiar era inclusive in case);
Azi avem un alt fel de amintiri din acele vremuri…si atat….aaaa…mai avem ceva reumatism la genuchi din cauza lui Gerila (unii numai-deci nici genuchii nu ne mai tin ca pe vremuri).
Azi de Craciun si de Pasti (alta mare sarbatoare religioasa crestina) copii lui Mos Gerila ies la Bamboo sa admire copilele aceluiasi mos care-si tuguie buzele date cu gloss si isi dezvelesc lubric sanii contrafacuti (tot un fel de cadouri de Craciun si alea de la investitori strategici).
Despre rata sinuciderilor in preajma Craciunului se stie iar ca explodeaza exponential. Chiar imi aduc aminte de un Craciun in care am fost la film cu A. De frig ce era la Patria am iesit afara in final. Timp de o ora am dezbatut in masina, cu motorul pornit si caldura data la maximum, despre cum ea isi taie venele daca pana pe data de x nu apare Fat Frumos cu palosul gros (si Q7 evident).
Poate totusi o sansa mai este, unica dealtfel, sa ai copii si sa traiesti alaturi de ei minunea sarbatorilor de iarna. Poate asa printr-o empatie emotionala sa ne mai retraim putin copilaria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu