"Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui. Realitatea demografică s-a schimbat brusc , ca o furtună sosită din senin. Suntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Suntem colonizaţi de o populaţie certăreaţa şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlând din toţi bojocii: „Am avere, am valoare!”.
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşina de mâl uman care acopera încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în salaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilarie. Tata Ioan si Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lasat în urmă un copil, care a mai facut un copil, blond, bucalăt şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pâna la urmă, a plecat în străinatate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a asezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură. Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca si cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.
Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetaţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se cazneşte să-i educe odrasla: „Bine, bre, crezi că esti tu mai dăştept? Ia să văd ce masină ai!”. Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator si dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afara de viitorul ţarii lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici macar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rau şi primitiv cu putinţa. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum câteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţa de crimă şi muşchi în sânge. Oamenii aia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, dupa ce au pus mâna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, suntem călcati de maşinile lor. Undeva, departe, Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţa să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Suntem o ţara ocupată de hoarde sosite din pântece de mame eroine. O ţara pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţara în care fiul naiv si sarac al ţaranului (câţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV si meseria de la şuţii cu care se întâlneşte la Gara de Nord, când se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dând buzna în centru, pusă pe jaful identitaţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.
Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strâns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de româna se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevazută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele ramân să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund.
Chiar dacă ai vrea."
P.S.-Un articol dureros de adevarat si pe care mi-am permis sa-l reproduc integral chiar din acest motiv, articol semnat de....Lucian Mandruta...un mare sarac al tranzitiei cu avion si yaht, ambele facute din afacerea media a lui Felix...dar nu asta importa....ci adevarul celor scrise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu