NETÓT, NETOÁTĂ, netoți, netoate, adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) redus la minte; prost, nătărău, neghiob, prostănac. – Ne- + tot.
“Dictionarul enciclopedic ilustrat" (1931) mentioneaza: netot =“tigan nomad, fara casa si satra, umblând cu capul gol, netuns, despletit si nepieptanat, îmbracat în zdrente si hranindu-se cu ce putea fura”.
Un comentariu:
Cuvinet sau cuvinte?....
Trimiteți un comentariu