"Gradientul ierarhic tinde spre zero atunci cînd imaginea se compune din numeroase unităţi de pondere egală. Modelele repetitive de pe tapete sau ferestrele clădirilor înalte realizează echilibrul prin omogenitate. În unele lucrări ale lui Pieter Brueghel, spaţiul dreptunghiular al picturii este umplut cu mici grupuri episodice, relativ egale ca pondere, care reprezintă jocuri de copii sau proverbe flamande. Acest procedeu este mai potrivit pentru interpretarea caracterului general al unei stări sufleteşti sau al unui mod de existenţă decît pentru descrierea unei vieţi conduse de o forţă centrală. Exemple extreme de omogenitate putem găsi în reliefurile sculpturale ale Louisei Nevelson, care sînt stelaje de compartimente coordonate, sau în picturile tîrzii ale lui Jackson Pollock, umplute uniform cu o textură omogenă. Asemenea lucrări înfăţişează o lume în care, oriunde ai merge, te găseşti în acelaşi loc. Ele ar putea fi numite atone, artistul renunţînd la orice relaţii cu o tonalitate structurală de bază şi înlocuindu-le cu o reţea de conexiuni între elementele compoziţiei."
P.S.- Daca totusi nu vedeti relatia intre lucrarile mele (expuse mai sus) si cea a lui Jackson Pollock - Lavender Mist I din 1950 sau macar cu Children's Games (1560) a lui Pieter Brueghel, inseamna ca nu ati inteles nimic si sunteti o cauza pierduta pentru lumea artei.
.jpg){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu