Azi la stopul unei intersectii mari, un vanzator volant de presa incerca sa vanda automobilistilor, pe langa nu-s ce ziar si un supliment de benzi desenate cu Rahan.
Pentru cine nu stie, asta era in voga acum vreo 30 de ani cand eram eu copil. Imi aduc si aminte acum de revistele alea de aventuri ale lui Rahan, un blond latos, atletic si cu textila pe el doar in zona pubiana si care isi facea veacul in jungla avand tot felul de aventuri... desenate.
Poate nu stiti dar acele reviste de benzi desenate se tipareau in Romania. Uneori mai mergeam in vizita la varul Ionel (un var al mamei mele) care lucra la tipografie si aveam voie sa ne delectam pentru 2 ore cu paginile lucioase ale numerelor din Rahan, proaspat scoase dintr-un sertar al mobilei de sufragerie. Ba chiar uneori mai apareau si revistele cu Pif (et Hercule) si ele bine apreciate de generatia mea de atunci;
Trist este ca mai trebuia sa si plecam si sa ne si despartim de ele, intrucat Ionel asta era un zgarcit total si n-ar fi dat vreo revista din aia "cado" si la alti copii.
Azi, ziarul "nu stiu care" incearca sa-mi vanda mie, ceea ce-mi doream acum 30 ani cu obstinatie. Partea proasta e ca au trecut 30 ani si nu imi mai doresc asta. Partea si mai proasta este ca pun pariu ca nici pustii din ziua de azi n-ar mai cumpara rasuflaturile cu Rahan.
Oare nu cumva 30 de ani este termenul de decalaj cu care ne cam aflam in urma lumii civilizate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu