Vorbeam azi cu Andreea despre instrumentele cu care scriem fiecare si, de la banalul computer discutia a alunecat spre instrumentele traditionale, ea sustinand ca jurnalul de job si-l tine intr-un carnetel in care scrie de mana...ca altfel chiar nu-i vine.
Eu unul aveam un model destept de Bic care scria foarteeee subtirel. Cumparam de la libraria unde gaseam cateva si aveam mai mereu un pix bun cu care sa scrijelesc...pana cand nu s-a mai gasit acel model de pixulet fin si incet incet am epuizat toata rezerva. Intr-o anume zi, cineva de la birou, ca n-am aflat cine, mi-a subtilizat si ultimul pix Bic cu care scriam de mana in agenda. Din acel moment mi-am bagat cerneala Pelikan in stilourile mele si nu mai scriu nimic de mana decat cu stiloul. Va garantez ca nimeni nu mai are curaj sa puna mana acum pe instrumentul cu care scriu, nici macar sa scrie o nota scurta in mare graba. Oare de ce un stilou devine un spatiu personal inviolabil pe cand un pix Bic este ca ultima curva de pe centura....o iau toti si uita sa o mai aduca inapoi?
P.s.-Simt ca ar trebui sa-mi mai iau un stilou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu