Le stiti pe alea de 24 de ani cu buze tuguiate si date cu gloss care conduc impasibile , fara sa se uite in stanga, dreapta sau macar in oglinzile retrovizoare din dotare, masini pentru care ar fi trebuit sa munceasca inca din clasa a 5-a de gimnaziu ca sa le cumpere singurele? Ei bine, azi dimineata una d-asta m-a pupat in cur. Adica nu in ala anatomic ci in curul masinii. Traversam o intersectie dublu semaforizata, am trecut de primul semafor si la al 2-lea, care nu mergea, aveam un mare cedeaza. Am oprit rabdator sa cedez trecerea si in timp ce ma uitam la carnatul interminabil de masini... din spate, pitzipoanca, intr-o masina japoneza neagra se opinteste in mine mai sa ma dea cu capul de volan. Imediat dupa m-am uitat in retrovizoare si am vazut-o cu ambele maini la gura...bag seama ca era foarte minunata de ce desteptaciune facuse. Am scos capul pe geam si i-am facut semn sa ma urmeze pe dreapta, dupa ce treceam de intersectie, ca sa n-o blochez. MA si vedeam in acest timp umbland pe la asigurari, politie, service cu masina blocata, 2 saptamani de mers pe jos catre job etc. Evident, tipa a luat-o in dreapta si s-a carat foarte naturala in treaba ei in timp ce eu inca o mai asteptam pe artera din stanga.
Am rasuflat usurat cand, dupa ce am tras pe dreapta, mi-am dat seama ca nici macar zgariat nu era spoilerul meu frantuzesc. Oricum i-as fi urat impasibilei sa stea dracu la masina de spalat tzoale ca se conduce mai simplu, daca nu este in stare sa se descurce cu 3 pedale, volan si maciuca aia dintre scaune. Cu maciuca nu sunt sigur...dar cu pedalele da - nu se descurca!
P.S.-Jur ca nu o sa mai am niciodata un acces d-asta de mila cand vad cate-o fufa ca cea de dinainte care sta disperata la iesirea pe straduta din dreapta, cu ochii ei mari si "inteligenti", beliti dupa unul care s-o lasa si pe ea sa intre in coloana.
vineri, 30 octombrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
Cronicuta de film-Dragoste fara preaviz (Love Happens)
Duminica seara m-am hotarat sa scot si ultima posibilitate din weekendul asta de a ma distra copios si am mers la cinema la filmul din titlu in care se produc urmatorii "actori": Aaron Eckhart, Jennifer Aniston si Martin Sheen .
Toata distractia a durat 15-20 min pana cand n-am mai rezistat si m-am carat din sala plangand dupa timpul pierdut.
Desi o "iubesc" din inima pe Jennifer Aniston si i-as da numai palme peste placintelele alea de obrajiori va declar cu mana pe inima ca este una din cele mai proaste actrite pe care le-am vazut vreodata. Prestatia ei este depasita in acest film numai de fata de murat in formol a lui Aaron Eckhart. Amandoi sunt depasiti de regia penibila a acestui film, regie semnata de debutantul Brandon Camp.
Nu exista comedie romantica mai penibila (de fapt comedia este taiata din acest filmulet) in afara acesteia. Va sugerez sa nu mergeti la acest film si sa nu acceptati nici macar invitatii gratuite de la terte persoane.
Am zis !
P.S. Scuze ca nu pun poza cu afisul dar nu rezist sa o vad din nou pe Jennifer Aniston.
Toata distractia a durat 15-20 min pana cand n-am mai rezistat si m-am carat din sala plangand dupa timpul pierdut.
Desi o "iubesc" din inima pe Jennifer Aniston si i-as da numai palme peste placintelele alea de obrajiori va declar cu mana pe inima ca este una din cele mai proaste actrite pe care le-am vazut vreodata. Prestatia ei este depasita in acest film numai de fata de murat in formol a lui Aaron Eckhart. Amandoi sunt depasiti de regia penibila a acestui film, regie semnata de debutantul Brandon Camp.
Nu exista comedie romantica mai penibila (de fapt comedia este taiata din acest filmulet) in afara acesteia. Va sugerez sa nu mergeti la acest film si sa nu acceptati nici macar invitatii gratuite de la terte persoane.
Am zis !
P.S. Scuze ca nu pun poza cu afisul dar nu rezist sa o vad din nou pe Jennifer Aniston.
duminică, 25 octombrie 2009
Head over heels
Din cand in cand ma mai obsedeaza cate o melodie. Da, stiu, e veche rau sau cum ar spune cineva e muzica pentru oameni cu perfuzii. Mie unuia imi place mai ales intro-ul.....
Cronicuta de film-Road to Perdition
Tradus in romaneste ca "Drumul spre pierzanie" desi Perdition este un orasel din film, filmul din 2002 in care joaca Tom Hanks, Paul Newman si Jude Law ne ofera din plin atmosfera anilor '30 (mafia irlandeza, prohibitie, bani murdari, bordeluri, ucigasi platiti, razbunare si crime). Filmul este epopeea unui asasin platit al mafiei care devine pentru un anume motiv involuntar chiar el o tinta. Dupa ce isi pierde sotia si un copil din acest motiv, personajul va lupta sa-si salveze fiul ramas si sa-si razbune familia ucisa. Va invit sa-l vedeti tocmai pentru ca nu intra in calapodul filmelor de actiune din ziua de zi.
This day in history-Picasso
In 1881 se naste in Malaga, Spania domnul Pablo Picasso. Important este ca el este cel care a fraierit o lume intreaga cu nonfigurativul sau. Azi o turma de pictori incapabili de reproduceri anatomice sau reprezentari figurative dar trecute printr-un filtru propriu se chinuie sa-l imite. Din pacate ca nu toti au fost evrei ca Picasso sa se bucure de o sustinere enorma (dar artificiala).
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Obama pe Flickr
Azi am aflat ca domnul Obama si familia prezidentiala au o pagina oficiala cu poze pe flickr. Foarte interesant sa le vizionezi mai ales ca unele sunt chiar bune ca fotografii artistice.
joi, 22 octombrie 2009
intrebare
Vorbeam azi cu Andreea despre instrumentele cu care scriem fiecare si, de la banalul computer discutia a alunecat spre instrumentele traditionale, ea sustinand ca jurnalul de job si-l tine intr-un carnetel in care scrie de mana...ca altfel chiar nu-i vine.
Eu unul aveam un model destept de Bic care scria foarteeee subtirel. Cumparam de la libraria unde gaseam cateva si aveam mai mereu un pix bun cu care sa scrijelesc...pana cand nu s-a mai gasit acel model de pixulet fin si incet incet am epuizat toata rezerva. Intr-o anume zi, cineva de la birou, ca n-am aflat cine, mi-a subtilizat si ultimul pix Bic cu care scriam de mana in agenda. Din acel moment mi-am bagat cerneala Pelikan in stilourile mele si nu mai scriu nimic de mana decat cu stiloul. Va garantez ca nimeni nu mai are curaj sa puna mana acum pe instrumentul cu care scriu, nici macar sa scrie o nota scurta in mare graba. Oare de ce un stilou devine un spatiu personal inviolabil pe cand un pix Bic este ca ultima curva de pe centura....o iau toti si uita sa o mai aduca inapoi?
P.s.-Simt ca ar trebui sa-mi mai iau un stilou.
Eu unul aveam un model destept de Bic care scria foarteeee subtirel. Cumparam de la libraria unde gaseam cateva si aveam mai mereu un pix bun cu care sa scrijelesc...pana cand nu s-a mai gasit acel model de pixulet fin si incet incet am epuizat toata rezerva. Intr-o anume zi, cineva de la birou, ca n-am aflat cine, mi-a subtilizat si ultimul pix Bic cu care scriam de mana in agenda. Din acel moment mi-am bagat cerneala Pelikan in stilourile mele si nu mai scriu nimic de mana decat cu stiloul. Va garantez ca nimeni nu mai are curaj sa puna mana acum pe instrumentul cu care scriu, nici macar sa scrie o nota scurta in mare graba. Oare de ce un stilou devine un spatiu personal inviolabil pe cand un pix Bic este ca ultima curva de pe centura....o iau toti si uita sa o mai aduca inapoi?
P.s.-Simt ca ar trebui sa-mi mai iau un stilou.
marți, 20 octombrie 2009
...unei nopti de iarna
Eram la Carturesti si ma plimbam printre carti, cd-uri si pitzipoance pseudointelectuale in jeansi, eu de fapt cautand ceai d-ala sudamerican (Mate) de-l bei cu port-tigaretul de la fund, fundul paharului zic si nu alte funduri... cand, deodata, a aparut ea, blonda suprema, femeia fatala si regina smacurilor cosmetice de duzina pentru dat pe fata, buze si corp.
Contrasta izbitor cu hipioatele din incapere si in plus era si singura din cladire cu tocuri cui de 15 cm si ciorapi cu dungulita la spate. Emana de departe un aer de femeie fatala si sigur, daca cineva ar fi filmat scena (chiar si in alb-negru), tipesa ar fi captat toata atentia cinematografului cu prezenta ei.
Imi aduc vag aminte ca i-am cerut parerea asupra unui volum scris de un filozof bulgar (Stancio Stancev sau Kancio Kancev ca nu mai stiu exact care era) pe care il rasfoiam inadins, numai ca sa ajung langa standul ei, si apoi am invitat-o la ceainaria alaturata sa dezbatem putin, numai teoretic pentru inceput, cateva tehnici ascunse de masaj erotic tibetan. Sigur, i-am spus si cat de gelos sunt pe gloss-ul ei de buze, si ce ochi frumosi are in acel clar obscur de casa in pragul demolarii. Insinuant dar repetat, imi raspundea cu pantoful ei Jimmi Choo...acesta poposea pe sub masa ingusta, ca din intamplare, pe ghetele mele la fiecare nou compliment desantat pe care i-l serveam cu tupeu. Nici nu mai stiu cum, dar din ceai in ceai am ajuns acasa, mi-e putin tulbure daca la ea sau la mine si ne-am hotarat sa experimentam masajul ezoteric dupa ce in prealabil ne dadusem amandoi pe corpul gol cu o vaselina de masaj de-a ei, botezata unt de portocale. Eu cred ca nu era de fapt niciun extract natural ci doar vreo catena facuta dintr-o fractie de petrol de mana a 2-a si prefacuta chimic sa semene cu portocala.
Ea si-a pus costumul ala kinky de piele de se poarta fara lenjerie intima ( aka "wonder woman") mulat strans pe trup iar eu chilotii aia de show cu tinte de inox piramidale. Brusc, tot ea a hotarat ca trebuie sa ma testeze inainte sa trecem la stadiul urmator.
Nu stiu iar cum, probabil amnezia era de la ceaiul ala inghitit prin spelunca de ceainarie a alora cu cartile, dar m-am trezit brusc, cu o foaie de hartie alba in fata in timp ce vampa blonda de mai devreme imi dicta tot felul de laplacieni perversi si integrale duble pe care trebuia sa le rezolv fara greseli ca sa-i intru in gratiile senzuale. La fel de brusc mi-am dat seama de unde o stiu pe fatala asta blonda.
Era Monica Tatoiu...actuala regina a cosmeticelor din Romania si fosta profa de mate... si dintr-o data m-am trezit lac de sudoare. N-am mai putut sa atipesc pana dimineata si am repetat in gand algoritmii de rezolvare ai laplacienilor de frica sa nu adorm.
P.S. Toate intamplarile, dar nu si personajele, sunt pur fictive iar scorneala asta de poveste raspunde unei discutii anterioare cu A. despre sex appeal-ul doamnei in cauza (doamna onorabila dealtfel si care in realitate nu are de-a face cu povestea mea). Sper c-am fost elocvent!
Si-acum ma mai mananca pielea de la untul de portocale.
Contrasta izbitor cu hipioatele din incapere si in plus era si singura din cladire cu tocuri cui de 15 cm si ciorapi cu dungulita la spate. Emana de departe un aer de femeie fatala si sigur, daca cineva ar fi filmat scena (chiar si in alb-negru), tipesa ar fi captat toata atentia cinematografului cu prezenta ei.
Imi aduc vag aminte ca i-am cerut parerea asupra unui volum scris de un filozof bulgar (Stancio Stancev sau Kancio Kancev ca nu mai stiu exact care era) pe care il rasfoiam inadins, numai ca sa ajung langa standul ei, si apoi am invitat-o la ceainaria alaturata sa dezbatem putin, numai teoretic pentru inceput, cateva tehnici ascunse de masaj erotic tibetan. Sigur, i-am spus si cat de gelos sunt pe gloss-ul ei de buze, si ce ochi frumosi are in acel clar obscur de casa in pragul demolarii. Insinuant dar repetat, imi raspundea cu pantoful ei Jimmi Choo...acesta poposea pe sub masa ingusta, ca din intamplare, pe ghetele mele la fiecare nou compliment desantat pe care i-l serveam cu tupeu. Nici nu mai stiu cum, dar din ceai in ceai am ajuns acasa, mi-e putin tulbure daca la ea sau la mine si ne-am hotarat sa experimentam masajul ezoteric dupa ce in prealabil ne dadusem amandoi pe corpul gol cu o vaselina de masaj de-a ei, botezata unt de portocale. Eu cred ca nu era de fapt niciun extract natural ci doar vreo catena facuta dintr-o fractie de petrol de mana a 2-a si prefacuta chimic sa semene cu portocala.
Ea si-a pus costumul ala kinky de piele de se poarta fara lenjerie intima ( aka "wonder woman") mulat strans pe trup iar eu chilotii aia de show cu tinte de inox piramidale. Brusc, tot ea a hotarat ca trebuie sa ma testeze inainte sa trecem la stadiul urmator.
Nu stiu iar cum, probabil amnezia era de la ceaiul ala inghitit prin spelunca de ceainarie a alora cu cartile, dar m-am trezit brusc, cu o foaie de hartie alba in fata in timp ce vampa blonda de mai devreme imi dicta tot felul de laplacieni perversi si integrale duble pe care trebuia sa le rezolv fara greseli ca sa-i intru in gratiile senzuale. La fel de brusc mi-am dat seama de unde o stiu pe fatala asta blonda.
Era Monica Tatoiu...actuala regina a cosmeticelor din Romania si fosta profa de mate... si dintr-o data m-am trezit lac de sudoare. N-am mai putut sa atipesc pana dimineata si am repetat in gand algoritmii de rezolvare ai laplacienilor de frica sa nu adorm.
P.S. Toate intamplarile, dar nu si personajele, sunt pur fictive iar scorneala asta de poveste raspunde unei discutii anterioare cu A. despre sex appeal-ul doamnei in cauza (doamna onorabila dealtfel si care in realitate nu are de-a face cu povestea mea). Sper c-am fost elocvent!
Si-acum ma mai mananca pielea de la untul de portocale.
duminică, 11 octombrie 2009
Cronicuta de film-The Ugly Truth (2009)
...sau despre diferentele dintre cum gandesc femeile si barbatii. "Ea e hotărâtă să-şi găsească partenerul ideal, scornit de visele ei. El vrea să le transmită femeilor mesajul că trebuie să fie mai realiste şi să admită că bărbaţii nu au decât un singur scop. Dar exact atunci când el se decide să o ajute pe Abby să obţină ceea ce vrea, cei doi îşi dau seama cu stupoare cât de tare se pot atrage firile opuse."Film destul de slabut ca si comedie romnatica, salvat insa de frumusetea actritei principale (Katherine Heigl cea care a mai jucat si in Knocked Up, Grey’s Anatomy).
P.S. Complimente speciale vanzatoarelor de bilete de la Hollywood Multiplex care sambata seara sunt in numar de 3. Doua vand bilete la niste cozi enorme si una isi roade unghiile asteptand sa o intrebe cineva de aberatia lor de card cu care oricum nu poti face nimic (coada la rezervari e la fel de mare mai mereu). Ce daca stau clientii cate 30 min la coada iar in timpul saptamanii ele se bat de musca din cauza preturilor nerealiste? Promit sa nu mai merg la mall pana vine vara si pleaca lumea in concediu. In felul asta scap si de fauna de pitzipoance si cocalari care populeaza locatia toata iarna.
Cronicuta de film-The Other End of the Line
Se da o indianca frumoasa si faimoasa ca actrita pe Bolliwood (Shriya Saran) si un actor american de genul papusel (Jesse Metcalfe) pe numele lui de personaj Granger Woodruff. Ea lucreza intr-un call center indian, luandu-si 12 ore pe noapte (probabil) o identitate de americanca iar el este clientul ei. Filmul se vrea o comedie romantica. Evident intre cei doi se infiripa o legatura virtuala, ea pleaca la San Francisco il intalneste.....si.......va las sa descoperiti restul. Evident in calea dragostei nu exista nicio bariera...nici macar geografica sau culturala. Asa-i ! Nu-i asa?
P.S. Ceva mai multe gasiti aici iar gurile rele spun ca scenariul ar fi o copie a unui film indian mai vechi...ce ti-e si cu criza asta de idei bune.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Made in Romania
O expozitie de fotografie semnata de Adrian Pandele la sala Dalles. Deschisa pana pe 27 Octombrie.
Recomand !
vineri, 9 octombrie 2009
Romeo si Julieta
Dragostea nu tine cont de nimic, uite la Romeo si Julieta...si cum au sfarsit ....
O completare pentru radio Guerilla
O completare pentru radio Guerilla
marți, 6 octombrie 2009
Puya- Change
Asta-i ultima melodie in voga a domnului Puya. Nu, nu-mi place in mod deosebit genul asta de muzica insa imi place cantautorul. Da, stiu ca a avut probleme cu drogurile, stiu ca a stat putin la puscarie, dar nu pentru asta imi place. Imi place pentru ca stie sa puna direct degetul pe rana, intr-un mod simplu (dar nu simplist). Tipul e sclipitor ca inteligenta nativa si are o minte nepervertita de niciun rationament artificialist. Si da, cred ca m-am mai exprimat anterior, tot aici pe blog, despre o emisiune in care l-am vazut la TV (nu stiu cum de o scapasera pe post) alaturi de multi oameni destepti dezbatand probleme ale societatii de azi. I-a eclipsat pe toti cu ascutimea mintii si cu raspunsurile date, de o simplitate geniala.
Mai jos melodia lui, alaturi de versuri....ce ziceti? Parca recunoasteti ceva, nu-i asa? Respect Puya !
Mai jos melodia lui, alaturi de versuri....ce ziceti? Parca recunoasteti ceva, nu-i asa? Respect Puya !
luni, 5 octombrie 2009
Nonfigurativ vs. figurativ
Ce credeti ca declara Andy Warhol despre cariera sa de tatic al curentului PopArt? Ca toata viata lui, inclusiv in cariera, a fost manat de doua mari dorinte numai: sa fie imoral si sa castige bani (ceea ce tot la a fi imoral se reduce). Si cand te gandesti ca era ultimul adept al artei figurative...azi orice artist nonfigurativ iti poate arunca pe panza vopseaua cu galeata si daca are si un lobby puternic i-a crescut deja cota de vanzare.
Cu complimentele de rigoare (ale lui A. Wardhol) va ofer cutia de supa Campbell's. Nu-i asa ca este o opera de arta geniala? Sa ne inchinam dar la ea! Ar merita sa stea langa Monalisa.
Cu complimentele de rigoare (ale lui A. Wardhol) va ofer cutia de supa Campbell's. Nu-i asa ca este o opera de arta geniala? Sa ne inchinam dar la ea! Ar merita sa stea langa Monalisa.
duminică, 4 octombrie 2009
Cronicuta de film-Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăşi, frumoasă e viaţa!
L-am vazut, m-am amuzat si m-am intristat in acelasi timp. Film nerecomandat celor care nu au trait vremurile acelea precum si fostilor copii de nomenclaturisti...ca tot n-ar intelege nimic. Urmeaza "Amintiri din Epoca de Aur 2 - Dragoste in timpul liber".Imagine preluata de aici.
10 motive pentru care barbatii parasesc
Scrise de Mr. Rich Santos in Marie Claire. Evident, pentru aceleasi motive parasesc si ele. Articolul original aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)