Vara de an ’94 cu calduri atroce. Doi tineri de liceu dotati cu bocanci, blugi foarte stramti si camasa verde unul iar celalt cu maieu negru de bumbac ies din metrou. Tovarasii precum si oamenii muncii aflati in zona se uita contrariati dupa cei doi.
In jurul anilor 94-95 rockarimea liceelor, si nu numai, se intalnea sambata seara la casa de cultura a Germaniei. Mai toti aveau plete, blugi inscriptionati cu pixul si tricouri negre imprimate.
In jurul anilor 94-95 rockarimea liceelor, si nu numai, se intalnea sambata seara la casa de cultura a Germaniei. Mai toti aveau plete, blugi inscriptionati cu pixul si tricouri negre imprimate.
Nemtii organizau in mod official in fiecare sambata un spectacol de “muzica si poezie” la casa de cultura numita F. Schiller.
Neoficial nu era vorba de nici o poezie ci de metale sonore. Intr-o sala la subsol cateva trupe devenite celebre in acei ani underground se produceau pe instalatia de sunet pusa la dispozitie cu generozitate de gazde. Sala era extreme de mica insa si clubul metalistilor era mic.
Nu se puteau gasi nici un fel de discuri sau inregistrari originale cu trupele in voga. Toata muzica care circula era pe casete audio inregistrate de la unul la altul. Foarte rar cate un norocos primea un disc de vinil adus din Polonia vecina. Tintele alea piramidale de metal care se aplicau pe geci si curele erau si ele marfa de contrabanda si se vindeau la bucata (le vindea unul Lemi...mare bisnitar).
Ca de fiecare data la inceputul concertului doi securisti in costum si cravata supravegheau atent adunarea din subsol ca sa nu degenereze impotriva statului sau a tovarasilor. Pret de 10 minute boxele erau orientate direct spre ei iar microfoniile se tineau lant.
Nu se puteau gasi nici un fel de discuri sau inregistrari originale cu trupele in voga. Toata muzica care circula era pe casete audio inregistrate de la unul la altul. Foarte rar cate un norocos primea un disc de vinil adus din Polonia vecina. Tintele alea piramidale de metal care se aplicau pe geci si curele erau si ele marfa de contrabanda si se vindeau la bucata (le vindea unul Lemi...mare bisnitar).
Ca de fiecare data la inceputul concertului doi securisti in costum si cravata supravegheau atent adunarea din subsol ca sa nu degenereze impotriva statului sau a tovarasilor. Pret de 10 minute boxele erau orientate direct spre ei iar microfoniile se tineau lant.
Dupa cele 10 minute cei doi cu ochi albastrui cedau psihic, ieseau afara si abia acum incepea concertul. Scaunele pliante se dadeau la o parte iar trupe ca Quartz sau Liviu Hoisan Band faceau deliciul serii. Inca imi mai aduc aminte de celebrul Hoisan cu solourile lui de bass sau cu instrumentul ala in forma de cruce si la care lumea zicea ca pusese corzi de violoncel.
Vara de an 2008. Dupa niste calduri la fel de atroce suntem potopiti cu ploi neintrerupte in iulie precum si cu vreme receeeee.
Pe 23 iulie 24.000 de oameni se indreapta catre un stadion numit Cotroceni. Mai toti au pelerine de ploaie. Putini mai arata ca acum 15 ani. Poate doar cativa pusti repeta fara pasiune experienta pletelor si a tintelor. Mai toti cei de atunci sunt azi oameni seriosi si sigur n-ai putea sa le ghicesti trecutul zbuciumat. Ici colo cate unul mai intreaba multimea pentru un bilet in plus. Si ploua neincetat……
Pe strada Dr Lister , pe unde se face una din intrari, cei doi securisti din prima povestire au case...desigur mai au “proprietati” si multi alti colegi acoperiti sau descoperiti ai lor. Cativa nelipsiti burtosi vand si cumpara la negru bilete de concert sub privirile impasibile ale jandarmilor.
Vara de an 2008. Dupa niste calduri la fel de atroce suntem potopiti cu ploi neintrerupte in iulie precum si cu vreme receeeee.
Pe 23 iulie 24.000 de oameni se indreapta catre un stadion numit Cotroceni. Mai toti au pelerine de ploaie. Putini mai arata ca acum 15 ani. Poate doar cativa pusti repeta fara pasiune experienta pletelor si a tintelor. Mai toti cei de atunci sunt azi oameni seriosi si sigur n-ai putea sa le ghicesti trecutul zbuciumat. Ici colo cate unul mai intreaba multimea pentru un bilet in plus. Si ploua neincetat……
Pe strada Dr Lister , pe unde se face una din intrari, cei doi securisti din prima povestire au case...desigur mai au “proprietati” si multi alti colegi acoperiti sau descoperiti ai lor. Cativa nelipsiti burtosi vand si cumpara la negru bilete de concert sub privirile impasibile ale jandarmilor.
Dupa un sumar control si dupa retinerea umbrelelor la poarta multimea este lasata sa intre pe stadion.
Dupa o penibila trupa de incalzire numita SWORD si care nu se prea ridica la asteptari (Hoisane unde esti tata?) stafful de sonorizare baga….Depeche Mode.
Tot stadionul rade de gafa facuta. Pe vremuri discareala asta ar fi fost taxata cu dispretul suprem.
Dupa o penibila trupa de incalzire numita SWORD si care nu se prea ridica la asteptari (Hoisane unde esti tata?) stafful de sonorizare baga….Depeche Mode.
Tot stadionul rade de gafa facuta. Pe vremuri discareala asta ar fi fost taxata cu dispretul suprem.
Si ploua….apa norilor se rostogoleste neincetat peste cei din jur. Un sac de plastic de gunoi de marime mare ar face minuni acum. Apare si Metallica dupa o ora de la inceperea oficiala a concertului. Hetfield, Lars Ulrich, Kirk Hammett si Trujillo arata imbatraniti dupa 27 de la infiintarea trupei insa sunt in verva mare. Dupa doua melodii din albumele noi care m-au lasat rece (sau poate ca era de ploaia care tot cadea….) se dezlantuie regalul.
Niciunul din cei 24.000 de oameni nu clipesc cand se canta celebrele One, Nothing Else Matters. Master of Puppets, Sad but True, Enter Sandman, So what sau Seek and Destroy...si totusi ploua neintrerupt.
In fata mea un rocker batran cu plete albe si inceput de chelie isi adusese fetita de vreo 13 ani la concert. Parinteste il vad cum vine cu doua pahare de bere si cu unul de cola. Le aseaza pe scaunul plouat de alaturi se le protejeaza impotriva dilutiei lacustre cu un ziar. Odata cu Metallica se dezlantuie amandoi. Stiu versurile la fel ca majoritatea celor din stadion iar felul in care se exteriorizeaza fiecare nu te poate lasa rece. Dupa doua ore de incantare si un show de efecte pirotehnice pe langa cel muzical lumea se indreapta fericita si uda spre case.
P.S.-In fata la facultatea de drept (dreptate unde esti? ochii plansi cer sa te vada) troneaza cateva masini noi din clasa limuzina. Alti cativa se chiorasc la avizierul din susul scarilor. Se zvoneste ca s-ar fi afisat rezultatele la admitere. Termopane , termopane……….off off, mai, mai…..si pana la urma nothing else matters
Niciunul din cei 24.000 de oameni nu clipesc cand se canta celebrele One, Nothing Else Matters. Master of Puppets, Sad but True, Enter Sandman, So what sau Seek and Destroy...si totusi ploua neintrerupt.
In fata mea un rocker batran cu plete albe si inceput de chelie isi adusese fetita de vreo 13 ani la concert. Parinteste il vad cum vine cu doua pahare de bere si cu unul de cola. Le aseaza pe scaunul plouat de alaturi se le protejeaza impotriva dilutiei lacustre cu un ziar. Odata cu Metallica se dezlantuie amandoi. Stiu versurile la fel ca majoritatea celor din stadion iar felul in care se exteriorizeaza fiecare nu te poate lasa rece. Dupa doua ore de incantare si un show de efecte pirotehnice pe langa cel muzical lumea se indreapta fericita si uda spre case.
P.S.-In fata la facultatea de drept (dreptate unde esti? ochii plansi cer sa te vada) troneaza cateva masini noi din clasa limuzina. Alti cativa se chiorasc la avizierul din susul scarilor. Se zvoneste ca s-ar fi afisat rezultatele la admitere. Termopane , termopane……….off off, mai, mai…..si pana la urma nothing else matters
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu