Printre vaiete si idei insinuant-apocaliptice lansate in toata media privind un "drum" deschis de o administratie americana inconstienta (oare?) ...gasesc timp sa ma amuz copios cum domnul Pleşu are dispozitia de a se "lua " putin (dar pe buna dreptate) de vedetele din spatele prompterului.
Ati ghicit , este vorba despre acele vedete de carton care debiteaza frumos (pentru cateva k de euro) toate stirile inutile cu care suntem intoxicati zilnic pe sticla. Cum sa nu o iubesti oare pe diva incoronata a Observatorului cand zilnic da dovada de lipsa totala de educatie, inteligenta si talent profesional. Sau oare cum sa nu iubesti un alt domn "crainic" pasager in toate televiziunile si de care imi aduc aminte de acum cativa ani cand a luat o pozitie vertical-flexibila intr-o chestiune civica simpla (n.a.-domnul fusese sponsorizat atunci cu o bursa speciala de catre societatea civila in acest scop).
Intre timp ratele domnului s-au terminat si dupa cum am aflat la un bal de binefacere de la sfarsitul anului trecut si-a cumparat si barca si avion...dar sa nu divagam...redau mai jos integral aricolul spumos al domnului Andrei Pleşu referitor la aceste personaje.
"Crainicul TV
Constat, oarecum surprins, că, pe diferitele canale ale televiziunii germane, prezentatorii ştirilor îşi citesc textul, ţinînd în mînă un mic teanc de foi dactilografiate. Ca la noi, pe vremea lui Petre Popescu sau Ilie Ciurescu.
Asta înseamnă că, la ora actuală, stăm mai bine decît nemţii, din punct de vedere tehnic. Căci am trecut la prompter, adică la textul care se derulează pe un monitor anexat camerei de luat vederi, aşa încît telespectatorul naiv să fie de două ori păcălit: întîi, să creadă că vedeta telejurnalului i se adresează direct, faţă către faţă, apoi, să se minuneze de memoria şi cursivitatea celui de pe ecran, capabil să turuie fără poticnire, pe dinafară, ditamai textul.
În ce mă priveşte, socotesc că relaţia cu un text ţinut integral în mînă – ceea ce îngăduie vederii periferice să se raporteze mereu la ansamblu – e, ca să zic aşa, mai inteligentă decît relaţia cu un text care ţi se livrează bucăţică cu bucăţică şi nu-ţi solicită decît o „sonorizare" mecanică (în slang, prompterului i se spune „idiot board"). Dar nu intru acum în detaliul acestei diferenţe. Altele sînt tristeţile şi stuporile mele, cînd e vorba de crainicii noştri. Mă rog, de cei mai mulţi dintre ei.
Mă irită, de pildă, felul cum înţeleg să intoneze ceea ce citesc. A devenit o modă adoptarea unui tip de muzicalitate a frazei, curent în ambianţa anglo-saxonă (vezi CNN, sau Euronews), deşi nici acolo nu e, întrutotul, firesc. Cuvintele se rostogolesc într-o cadenţă artificială, punctul e tratat ca virgulă, vocalele se închid cînd trebuie să rămînă deschise şi se deschid cînd (şi cît) nu trebuie, totul evocă un soi de cyber-lingvistică, în acelaşi timp ridicolă şi neliniştitoare.
Campionul absolut e un domn (de la „realitatea TV" cred), a cărui revistă a presei pare pusă în scenă de extratereştri. După cum vorbeşte, omul a învăţat româneşte de la o mamă electronică. Se aruncă hămesit asupra cuvintelor, le suge, le expandează, le azvîrle în hăuri virtuale, după reguli tainice, numai de el ştiute. Fiecare propoziţie se rosteşte cu o precipitare apocaliptică, fiecare sunet are o grimasă paranoiacă.O altă deprindere iritantă e micul acompaniament actoricesc pe care unii îl consideră potrivit, mai ales la emisiunile de ştiri furnizate în cuplu.
Cînd unul citeşte, celălalt intră într-un joc complice cu telespectatorii: confirmă pedagogic, se miră, se amărăşte, clipeşte îngăduitor, sau se amuză discret. A propos de cupluri: există o emisiune de ştiri, susţinută de două gemene. Drăguţe, nimic de zis, dar cînd le vezi, ai impresia că îţi vorbeşte, vesel, o vietate bicefală. De „ştiri", nici nu mai poate fi vorba. "
Sursa aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu