Seara de Sfantul Ion. Ies de la job si hotarat sa ma achit de datorie catre prietenul meu purtator de nume Ion , plec sa caut un amarat de trepied foto culisabil. Stiam ca la Unirea au la parter un magazin cu accesorii foto. Drum cu aglomeratiune la metrou si oameni care inoata in zloata si zapada. Ce sa mai zic…revolutiune mare domnule.
Ajuns la Unirea, magazin de mare angajament cu marfa de IDM si preturi de mall, costat ca magazinul foto nu mai este. In locul lui se amenajeaza altceva. Probabil un magazin de rochii de mireasa. Ar fi bine....in loc sa se intalneasca toti amorezii in fata la Mc Donald's s-ar putea vedea la magazinul de rochii de mireasa de la parter. Subconstientul lucreaza!
Cat despre magazinele de la etajul 3 care vand electronice si foto….nici vorba sa aiba accesorii din astea.
Imi suna telefonul.
De la celalat terminal amica si vecina A imi sugereaza sa vin pana la ea la Carrefour Orhideea …poate gasesc acolo.
A are o pasiune, e la a 2-a expeditie in acest magazin pentru achizitionare de patine de gheata. Alta data a ajuns prea tarziu si nu a mai putut sa se prinda cum e cu modelele astea reglabile de gheata ca si inchisesera magazinul. Nu stau mult pe ganduri, risc si ma arunc iar in metrou spre Grozavesti via Izvor-Eroilor. Intotdeauna m-au timorat statiile astea pentru ca au ceva ilogic in constructia lor. Am nimerit ruta corecta.
Ajung usor si la statia Grozavesti dar traversez mult mai greu intersectia nedegajata si paralizata de zapada si constructia pasarelei. Intru in final in marele magazin Carrefour…iau la rand toate magazinele susceptibile de a avea trepied dar nimic!
Fatalitate domnule! Ultima sansa….raionul de “hi tech” (asa era afisat deasupra) al supermarketului. Vanzatori plictisiti care raspund in sila numai dupa ce-i tragi de maneca.
Fatalitate si aici! Nici nu au vazut asa ceva! Asta e, o sa-i transmit amicului telefonic felicitarile mele si atat.
Renunt la dorinta pentru a fi fericit. Trag aer in piept adanc, ma relaxez si vizualizez o insula tropicala cu o plaja mirifica. Am trecut si de asta asa ca hai la patine.
Orbecai de nebun prin magazinul inca devastat de “lacustele” sarbatorilor abia trecute. Unde sunt vremurile copilarie cand era sarbatoare atunci cand ne cumparam ceva? Copil fiind imi aduc aminte ca dormeam fericiti in prima seara cu noile cismulite in pat. Astazi parca a devenit o obligatie sa cumperi mult sau cel putin o necesitate.
Descopar ca printr-o minune Dumnezeiasca raionul cu articole sport de iarna. Este fix intre anvelopele de camioneta (cine mama naibii cumpara asa ceva de la supermarket?) si articole de papetarie. Un geniu al vanzarilor a aranjat rafturile si aici.
A troneaza desculta cu 3 perechi de patine in jur la umbra schiurilor bagate in rastel si a claparilor, in asteptarea cumparatorilor. Alaturi de ea, in cos, geanta si paltonul zac pe pardoseala. Se chinuie din greu, transpirata, sa-si introduca piciorul in gheta rigida de plastic. Ajut si eu cu reglarea patinelor de la un numar la altul. Opinteli, transpiratii si degete zdrelite. Stangul se potriveste setat la 39, dreptul nu vrea nici la 40 potrivit.
Trage concluzia scurt…sunt defecte! Cum naiba sa faca aia o matrita de injectie defecta …ar fi flagrant totusi… gandesc eu inginereste.
Disperare!
Ea: -E a 2-a oara cand vin dupa patine. Daca nu imi iau nici acum…..adio!
Eu: (Gandesc scurt) -E groasa, urmeaza depresia de shoppinG.
Alerg printre rafturi catre un alt model mai potrivit de patine. Am surpriza sa constat ca baietii au aranjat doua raioane separate de patine. Propun sa mergem si acolo sa le probam dar numai dupa ce probam alta pereche identica cu prima in speranta ca astea nu au o gheata defecta. La dracu! La astea nici prima gheata nu intra deloc!
In disperare de cauza observ ca isi pusese gheata dreapta in piciorul stang. Radem usurati! Daca sunt butucanoase, ce vrei?……. scoatem si cisma cealata, aranjam ciorapul interior si…..cu greutate o punem in picior. Trecem la celalat………..la acelasi numar…..strange. Nu e bine! E ceva aiurea. Nervi si stress. Dam jos gheata si avem noroc iar sa constatam ca in interior aveau un ghemotoc de hartie in varf. Radem iar incurcati. I
ncaltam, probam, o pirueta pe gresie……o mica grimasa in coltul buzelor. Eu rugaminti in gand la toti zeii pe care-i stiu ca sa fie multumita.
Nu e! Hai la raionul celalt de patine….poate au altceva…daca nu…ne intoarcem aici.
La raionul celalat au aceleasi modele (logic) numai ca este mai putin devastat decat anteriorul si mai bine aprovizionat cu cutii cu patine. Ne intoarcem la primul…probam iar…….iar reglaje…eu iar osanale si imnuri religioase in gand……privesc discret ceasul si constat ca e tardiv de tarziu (sic).
Ea: -Ce vrei? Sa-mi iau daca nu mi se potrivesc?
Eu: Nuuuu! Doamne fereste!
De data asta constatam ca e foarte important sa aranjezi ciorapul din gheata dinainte. Iar ceva piruete pe lamele ascutite. Asta e…..le luam! Rasuflu usurat. Hai la casa.
Ea: -Tu nu iti iei nimic?
Eu: -Aferim !
La casa isi da seama ca nu are paine acasa. Ma paraseste fara regrete la coada si pleaca la raionul de paine. Inutil sa amintesc ca suntem la casa cea mai departata de acel raion. Nu se grabeste!
Eu sunt deja a 2-a persoana la casa. Noroc mare ca la casa e tot o femeie si ca are casa blocata. Desi nu face nimic mai mult decat sa se uite la casa, casiera tot mai spera sa se deblocheze singura. Lumea asteapta la coada placida. Suntem un popor guvernabil!
Revine cu painea dar ma apuca pe mine dracii. Ma iau de aia de la casa.
Eu: -Merge casa ?... ca nu se vede
Ea (casiera): -Merge dar momentan am niste probleme cu ea.
Ma intorc.
In spatele meu A nu mai este. A disparut? Unde poate fi?
Imi arunc ochii si nu o vad. Aici era, in pamant nu putea sa intre. Cu greu o zaresc la o casa mai indepartata. Ma repliez dupa ce vroiam sa dau atacul final cu casiera. Platim cu greu cu niste bonuri cadou iar casiera ne da 4000 lei vechi restul.
Hai si la garantie. A afla la biroul clienti ca garantia e afara. Afara ceata, noapte, frig si zapada. Ca doua fantome cu patinele in brate ne indreptam spre sopronul numit banc de proba. Aici surpriza…e coada…oameni cu frigidere si aragazuri. Fuck! Afisez un calm imperturbabil si-i sugerez sa se bage grobian in fata sa intrebe daca primeste garantie pentru patine. Ea cauta disperata bonul dar isi da seama ca nici nu l-a luat de la casa.
Ea:-Casiera e de vina pentru ca nu l-a dat!
Negociem sa raman eu cu patinele in frig si ea sa se intoarca la casa. Pana la urma citesc pe foaia din cutia cu patine ca scrie…”Certificat de garantie”. O induplec sa plecam spre casa. Sper sa mai prindem un metrou. Ne relaxam pana la venirea trenului si primesc felicitari pentru rabdarea mea. Sunt numai bun de insurat dupa intamplarea aceasta careia i-am rezistat cu stoicism.
Maine am de gand sa merg la shopping.
V-am zis? Vreau sa-mi iau patine.
P.S. Am ajuns la concluzia ca sunt numai doua solutii pentru a explica cum pustiul din trenul de metrou avea tenesi albi impexcabili: 1-locuieste in metrou sau 2-a venit cu pungi in picioare.
©cccornel
