CHIRIGÍU, chirigii, s.m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruţa, în schimbul unei plăţi, oameni sau mărfuri; cărăuş. 2. (Reg.) Chiriaş. – Din tc. kiraci.
P.S.-Dupa cum vedeti pana si cuvantul asta vine din turca, avem o limba latina dom'le. Pana atunci la mai multe sarmale si chiftele...si alea tot turcesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu