MÉLIŢ//Ă ~e f. 1) Unealtă de lemn constând dintr-o limbă basculantă şi două fălci, folosită pentru a zdrobi tulpinile de cânepă sau de in în vederea separării firelor de partea lemnoasă. 2) fig. peior. Organ al vorbirii; gură. ♢ A da cu ~a a toca din gură; a pălăvrăgi. [G.-D. meliţei] /
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu