Romania, anul de gratie 2007.
Deschide orice ziar si vei constata pe paginile alaturate doua subiecte mari si late: hotii si curvele, cele din urma chiar cu poza triumfatoare la pagina 5.
Incearca sa citesti articolele si vei constata o adevarata betie de cuvinte dar lipsa totala de informatie. Uneori este de ajuns sa citesti titlul articolului pt a afla ce trebuia sa stii (sin u ce era important). Acest lucru este omniprezent in presa de (dez)informatie si in domeniul politic. Motivele sunt clar explicate de dnul. H.R. Patapievici in articolul “Betia de cuvinte” , ca o adaptare a mult mai celebrului articol al lui Maiorescu din 1873 la situatia actuala.
Deunazi, dupa ample manifestatii ale rromanilor (cei doi de r nu sunt intamplatori) din Italia, dupa un incident cu impingerea in fata metroului a unei romance pe mai stiu eu ce meleag vest-european… asistam neputincios la o emisune unde cativa ziaristi de mana a 2-a incercau sa-i ridice probleme zilei la fileu ministrului nostru de externe. In principiu discutia se axa pe doua planuri.
1. cauzele care au dus la reactia de respingere a populatiei autohtone
2. remediile…masurile reparatorii de intreprins
Evident…nu asta era importat asa cum nici insinuarile ziaristilor cum ca ne-ar fi uzurpat afara renumele de o populatie minoritara nu era important. Ceea ce m-a frapat urmarind emisiunea era autosuficienta dnului. Cioroianu. Timp de aproape 2 ore am asistat la o penibila sesiune de dat ochii peste cap a domnului minstru, si infoiat in pene cu tenta de autosuficienta. Jur ca n-am auzit din gura lui o idee coerenta asupra situatiei create. Mi-a fost rusine ca sunt roman si ca sunt reprezentat de dnul Cioroianu. Poate ca este un istoric bun, poate ar fi grozav ca profesor sau cercetator al istoriei dar cred ca…….Romania este tara oamenilor nepotriviti in locuri nepotrivite. Motivele sunt multiple: de la vanitate pana la rate bancare.
Ca sa-l citam pe Patapievici:
“In politica, boala betiei de cuvinte se manifesta ca o avalansa de cuvinte inutile, ca o neputinta de a tinti precis, sau, macar, de a mentine obiectul discutiei. Aproape nu exista politician, azi, care, atunci cand e intrebat ceva, sa nu raspunda folosind un limbaj dilatatoriu, flasc, nevertebrat si gaunos. Pana sa-ti raspunda, ai uitat si ce l-ai intrebat. El nu are principii, cum nu are logica. Daca politicianul nostru este in opozitie, el critica nemasurat, bezmetic, cu furie. Indignarea, va pretinde, ii vine din suferinta principiilor. Daca va ajunge la putere, el va respinge arogant orice critica, va ignora indignat orice alternativa si va invoca alte principii, dar va pretinde, la fel de indignat, ca sunt aceleasi. Adevarul, pentru politicienii nostri, depinde nu atat de culoarea politica, cat de faptul de a fi sau nu la putere. Schimbarea pozitiei in stat antreneaza automat, fara nicio rezistenta sau criza de constiinta, schimbarea convingerilor sub pretextul pastrarii lor. Betia de cuvinte e menita sa mascheze frauda.
Acest tip de frauda are un nume: lichelism. Lichelismul este fondul a carei forma de manifestare e betia de cuvinte. Lichelismul este o boala a mintii si emisia incontrolata de cuvinte anapoda nu e decat o consecinta a ei. Deoarece orice boala a mintii este o forma a privarii de adevar, problema reala pe care o pune lichelismul este proasta relatie pe care viata noastra publica o are cu adevarul.In betia de cuvinte respira desfraul emancipat al lichelei, iar lichelismul se mentine la putere pentru ca spatiul nostru public este stapanit de minciuna si e relativist fata de adevar. Ca si la 1873, carenta noastra continua sa fie adevarul. Vom intelege vreodata ca singura noastra datorie politica, etica si metafizica consta in a trai potrivit adevarului?”
Foarte adevarat si clar enuntat! Lichelismul nu are culoare politica niciodata.
In antiteza am vazut peste cateva zile o emisiune a Vioricai Voda cu un domn ambasador (sau consul) al Spaniei la Bucuresti.
Nu cunosc numele si nici nu m-a interesat prea mult. In ciuda pozitiei pe care o avea tipul degaja o modestie naturala absolut cuceritoare. Discutii relaxate despre copilaria lui, despre studii, despre familia sa, despre capul familiei, amintiri din copilarie, perioada studiilor, impresii inedite despre Romania, ce-i place…ce nu-i place (desi aici devenea previzibil). Nu stiu cat era de studiata aceasta abilitate de a se face placut dar tind sa cred ca era totusi ceva natural. Pe scurt un personaj potrivit la locul potrivit.
Insa numai de-ar fi acesta singurul lucru care te poate scarbi la Romania.
Ceva mai de curand iti e dat sa vezi la tv un ministru luand spaga in direct. Plicuri, euroi, licitatii trucate, Audi Q7, palinca si caltabos. Chiar daca nu vezi filmate anumite lucruri ele nu stau nici pe departe mai roz. Trotuarele cu 3 randuri de borduri din granit compozit (doua pentru spatiul verde si una pentru trotuar), lipsa de joburi stabile si decent platite in tara, lipsa de case ieftine si credite imobiliare cu dobanda decenta fac ca migratia oamenilor spre tari mai generoase sa fie substantiala.
Deschide orice ziar si vei constata pe paginile alaturate doua subiecte mari si late: hotii si curvele, cele din urma chiar cu poza triumfatoare la pagina 5.
Incearca sa citesti articolele si vei constata o adevarata betie de cuvinte dar lipsa totala de informatie. Uneori este de ajuns sa citesti titlul articolului pt a afla ce trebuia sa stii (sin u ce era important). Acest lucru este omniprezent in presa de (dez)informatie si in domeniul politic. Motivele sunt clar explicate de dnul. H.R. Patapievici in articolul “Betia de cuvinte” , ca o adaptare a mult mai celebrului articol al lui Maiorescu din 1873 la situatia actuala.
Deunazi, dupa ample manifestatii ale rromanilor (cei doi de r nu sunt intamplatori) din Italia, dupa un incident cu impingerea in fata metroului a unei romance pe mai stiu eu ce meleag vest-european… asistam neputincios la o emisune unde cativa ziaristi de mana a 2-a incercau sa-i ridice probleme zilei la fileu ministrului nostru de externe. In principiu discutia se axa pe doua planuri.
1. cauzele care au dus la reactia de respingere a populatiei autohtone
2. remediile…masurile reparatorii de intreprins
Evident…nu asta era importat asa cum nici insinuarile ziaristilor cum ca ne-ar fi uzurpat afara renumele de o populatie minoritara nu era important. Ceea ce m-a frapat urmarind emisiunea era autosuficienta dnului. Cioroianu. Timp de aproape 2 ore am asistat la o penibila sesiune de dat ochii peste cap a domnului minstru, si infoiat in pene cu tenta de autosuficienta. Jur ca n-am auzit din gura lui o idee coerenta asupra situatiei create. Mi-a fost rusine ca sunt roman si ca sunt reprezentat de dnul Cioroianu. Poate ca este un istoric bun, poate ar fi grozav ca profesor sau cercetator al istoriei dar cred ca…….Romania este tara oamenilor nepotriviti in locuri nepotrivite. Motivele sunt multiple: de la vanitate pana la rate bancare.
Ca sa-l citam pe Patapievici:
“In politica, boala betiei de cuvinte se manifesta ca o avalansa de cuvinte inutile, ca o neputinta de a tinti precis, sau, macar, de a mentine obiectul discutiei. Aproape nu exista politician, azi, care, atunci cand e intrebat ceva, sa nu raspunda folosind un limbaj dilatatoriu, flasc, nevertebrat si gaunos. Pana sa-ti raspunda, ai uitat si ce l-ai intrebat. El nu are principii, cum nu are logica. Daca politicianul nostru este in opozitie, el critica nemasurat, bezmetic, cu furie. Indignarea, va pretinde, ii vine din suferinta principiilor. Daca va ajunge la putere, el va respinge arogant orice critica, va ignora indignat orice alternativa si va invoca alte principii, dar va pretinde, la fel de indignat, ca sunt aceleasi. Adevarul, pentru politicienii nostri, depinde nu atat de culoarea politica, cat de faptul de a fi sau nu la putere. Schimbarea pozitiei in stat antreneaza automat, fara nicio rezistenta sau criza de constiinta, schimbarea convingerilor sub pretextul pastrarii lor. Betia de cuvinte e menita sa mascheze frauda.
Acest tip de frauda are un nume: lichelism. Lichelismul este fondul a carei forma de manifestare e betia de cuvinte. Lichelismul este o boala a mintii si emisia incontrolata de cuvinte anapoda nu e decat o consecinta a ei. Deoarece orice boala a mintii este o forma a privarii de adevar, problema reala pe care o pune lichelismul este proasta relatie pe care viata noastra publica o are cu adevarul.In betia de cuvinte respira desfraul emancipat al lichelei, iar lichelismul se mentine la putere pentru ca spatiul nostru public este stapanit de minciuna si e relativist fata de adevar. Ca si la 1873, carenta noastra continua sa fie adevarul. Vom intelege vreodata ca singura noastra datorie politica, etica si metafizica consta in a trai potrivit adevarului?”
Foarte adevarat si clar enuntat! Lichelismul nu are culoare politica niciodata.
In antiteza am vazut peste cateva zile o emisiune a Vioricai Voda cu un domn ambasador (sau consul) al Spaniei la Bucuresti.
Nu cunosc numele si nici nu m-a interesat prea mult. In ciuda pozitiei pe care o avea tipul degaja o modestie naturala absolut cuceritoare. Discutii relaxate despre copilaria lui, despre studii, despre familia sa, despre capul familiei, amintiri din copilarie, perioada studiilor, impresii inedite despre Romania, ce-i place…ce nu-i place (desi aici devenea previzibil). Nu stiu cat era de studiata aceasta abilitate de a se face placut dar tind sa cred ca era totusi ceva natural. Pe scurt un personaj potrivit la locul potrivit.
Insa numai de-ar fi acesta singurul lucru care te poate scarbi la Romania.
Ceva mai de curand iti e dat sa vezi la tv un ministru luand spaga in direct. Plicuri, euroi, licitatii trucate, Audi Q7, palinca si caltabos. Chiar daca nu vezi filmate anumite lucruri ele nu stau nici pe departe mai roz. Trotuarele cu 3 randuri de borduri din granit compozit (doua pentru spatiul verde si una pentru trotuar), lipsa de joburi stabile si decent platite in tara, lipsa de case ieftine si credite imobiliare cu dobanda decenta fac ca migratia oamenilor spre tari mai generoase sa fie substantiala.
Intre timp taxele se maresc iar bordurile se inmultesc...pana in decembrie banii trebuie cheltuiti repede....ca doar vin altii.
Discutand ieri cu cineva subiectul mi-a adus aminte de perioada precapitalista a Angliei cand aceasta sustinea pirateria maritima pentru procent din prada, delatiunea intre pirati, colonialismul precum si alte metode de acumulare salbatica de capital. Concluzia clara este ca ne aflam in acelasi stadiu de dezvoltare. Sa te mai miri atunci cand vezi unul necalificat ca nu face decat sa dea ochii peste cap? Nu cred ca este cazul. Peste 200 ani Romania va fi plina de lorzi onorabili cu averi seculare pe care-i va chema si Remes (iar lista de nume poate continua)…etc.
Ce mai conteaza ca intre timp milioane de romani isi neglijeaza viata si copii muncind afara, ca nu sunt locuri de munca sau ca dobanda bancii pe 30 ani pentru o casa este o camatarie cu acte in regula?
Lista ramane deschisa… pentru ca avem atat de mult timp (200 ani)……….pregatiti-va pentru capitalism! ...intre timp orice victima colaterala este acceptata.
*La realizarea articolului, pentru o mai buna exprimare a ideilor, s-au citat fragmente din lucrarea domnului HORIA ROMAN PATAPIEVICI: 1873&2007: betia de cuvinte”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu