Ziar de doi lei de saptamana trecuta, ba ca sa fiu sincer era chiar un ziar gratuit care se distribuie prin mijloacele de transport in comun si este numai bun sa invelesti bocancii in el.
Articol de 3 lei cu fost prim-ministru al tarii.
Se numeste Ciorbea si era marea speranta de renastere a romaniei. Imi aduc si acum aminte de cum venise dansul cu undita in parlament sa ne invete sa pescuim si nu sa stam cu mana intinsa.
In acea vreme un roman in varsta care emigrase in noua zeelanda si pe care-l salvasem de la interventia neinspirata intre un tigan si tiganca lui pe care acesta o articula fizic, imi spusese ca: “O sa vezi dumneata ca asta e salvarea tarii”, cu referire la dnul. Ciorbea.
Ca nota din partea autorului domnul prim ministru venea de undeva din zona sindicala in acea vreme.
Ce mai face domnul Ciorbea?
Alearga mult pentru ca si-a dat seama impreuna cu sotia ca fetita lor nu poate invita la ziua ei copiii acasa. Toti ceilalti aveau cate o casa pe pamant cu gradina vasta numai fetita lor un apartament cu 3 camere la bloc.
Asa ca tipul s-a hotarat sa cumpere un teren (cu credit). Si cum rata la banca e mare si a trebuit sa inceapa si casuta trebuie sa alerge intens.
Acum activeaza impreuna cu sotia in avocatura si sunt specializati pe retrocedari. Nu iau ca ceilalti avocati 50% din bunul obtinut ci numai 20%.
Mie ca cititor mi-a fost rusine cand am citit. Ce inseamna sa nu ai loc la marea furaciune….asa ca te bagi si la mica furaciune. Daca n-ai fost primit la miliardele de euro, asfaltari inutile sau termopane din China,…merge si cu 20% din ce castigi.
P.S. Eu cred ca de fapt articolul se voia un fel de reclama mascata. Din pacate a fost exact pe dos.
©cccornel
marți, 30 octombrie 2007
sâmbătă, 20 octombrie 2007
I cried for you
Pentru astazi...unele din cele mai frumoase si discrete versuri de dragoste pentru o melodie la fel de frumoasa.
Katie Melua-I cried for you
You’re beautiful so silently
It lies beneath a shade of blue
It struck me so violently
When I looked at you
But others pass, they never pause
To feel that magic in your hand
To me you’re like a wild rose
They never understand, why
I cried for you
When the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you
That beauty need only be a whisper
I’ll cross the sea for a different world
With your treasure, a secret
For me to hold
In many years they may forget
This love of ours or that we met
They may not know how much you meant to me
I cried for you
And the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you
That beauty need only be a whisper
Without you now I see
How fragile the world can be
And I know you’ve gone away
But in my heart you’ll always stay
I cried for you
When the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you
That beauty need only be a whisper
That beauty need only be a whisper
Written by Katie Melua
Published by Melua Music Ltd / Sony / ATV Music Publishing (UK) Ltd
From the album 'Piece By Piece'
Katie Melua-I cried for you
You’re beautiful so silently
It lies beneath a shade of blue
It struck me so violently
When I looked at you
But others pass, they never pause
To feel that magic in your hand
To me you’re like a wild rose
They never understand, why
I cried for you
When the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you
That beauty need only be a whisper
I’ll cross the sea for a different world
With your treasure, a secret
For me to hold
In many years they may forget
This love of ours or that we met
They may not know how much you meant to me
I cried for you
And the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you
That beauty need only be a whisper
Without you now I see
How fragile the world can be
And I know you’ve gone away
But in my heart you’ll always stay
I cried for you
When the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you
That beauty need only be a whisper
That beauty need only be a whisper
Written by Katie Melua
Published by Melua Music Ltd / Sony / ATV Music Publishing (UK) Ltd
From the album 'Piece By Piece'
luni, 15 octombrie 2007
Romania, betia de cuvinte, caltabosul si Q7-le
Romania, anul de gratie 2007.
Deschide orice ziar si vei constata pe paginile alaturate doua subiecte mari si late: hotii si curvele, cele din urma chiar cu poza triumfatoare la pagina 5.
Incearca sa citesti articolele si vei constata o adevarata betie de cuvinte dar lipsa totala de informatie. Uneori este de ajuns sa citesti titlul articolului pt a afla ce trebuia sa stii (sin u ce era important). Acest lucru este omniprezent in presa de (dez)informatie si in domeniul politic. Motivele sunt clar explicate de dnul. H.R. Patapievici in articolul “Betia de cuvinte” , ca o adaptare a mult mai celebrului articol al lui Maiorescu din 1873 la situatia actuala.
Deunazi, dupa ample manifestatii ale rromanilor (cei doi de r nu sunt intamplatori) din Italia, dupa un incident cu impingerea in fata metroului a unei romance pe mai stiu eu ce meleag vest-european… asistam neputincios la o emisune unde cativa ziaristi de mana a 2-a incercau sa-i ridice probleme zilei la fileu ministrului nostru de externe. In principiu discutia se axa pe doua planuri.
1. cauzele care au dus la reactia de respingere a populatiei autohtone
2. remediile…masurile reparatorii de intreprins
Evident…nu asta era importat asa cum nici insinuarile ziaristilor cum ca ne-ar fi uzurpat afara renumele de o populatie minoritara nu era important. Ceea ce m-a frapat urmarind emisiunea era autosuficienta dnului. Cioroianu. Timp de aproape 2 ore am asistat la o penibila sesiune de dat ochii peste cap a domnului minstru, si infoiat in pene cu tenta de autosuficienta. Jur ca n-am auzit din gura lui o idee coerenta asupra situatiei create. Mi-a fost rusine ca sunt roman si ca sunt reprezentat de dnul Cioroianu. Poate ca este un istoric bun, poate ar fi grozav ca profesor sau cercetator al istoriei dar cred ca…….Romania este tara oamenilor nepotriviti in locuri nepotrivite. Motivele sunt multiple: de la vanitate pana la rate bancare.
Ca sa-l citam pe Patapievici:
“In politica, boala betiei de cuvinte se manifesta ca o avalansa de cuvinte inutile, ca o neputinta de a tinti precis, sau, macar, de a mentine obiectul discutiei. Aproape nu exista politician, azi, care, atunci cand e intrebat ceva, sa nu raspunda folosind un limbaj dilatatoriu, flasc, nevertebrat si gaunos. Pana sa-ti raspunda, ai uitat si ce l-ai intrebat. El nu are principii, cum nu are logica. Daca politicianul nostru este in opozitie, el critica nemasurat, bezmetic, cu furie. Indignarea, va pretinde, ii vine din suferinta principiilor. Daca va ajunge la putere, el va respinge arogant orice critica, va ignora indignat orice alternativa si va invoca alte principii, dar va pretinde, la fel de indignat, ca sunt aceleasi. Adevarul, pentru politicienii nostri, depinde nu atat de culoarea politica, cat de faptul de a fi sau nu la putere. Schimbarea pozitiei in stat antreneaza automat, fara nicio rezistenta sau criza de constiinta, schimbarea convingerilor sub pretextul pastrarii lor. Betia de cuvinte e menita sa mascheze frauda.
Acest tip de frauda are un nume: lichelism. Lichelismul este fondul a carei forma de manifestare e betia de cuvinte. Lichelismul este o boala a mintii si emisia incontrolata de cuvinte anapoda nu e decat o consecinta a ei. Deoarece orice boala a mintii este o forma a privarii de adevar, problema reala pe care o pune lichelismul este proasta relatie pe care viata noastra publica o are cu adevarul.In betia de cuvinte respira desfraul emancipat al lichelei, iar lichelismul se mentine la putere pentru ca spatiul nostru public este stapanit de minciuna si e relativist fata de adevar. Ca si la 1873, carenta noastra continua sa fie adevarul. Vom intelege vreodata ca singura noastra datorie politica, etica si metafizica consta in a trai potrivit adevarului?”
Foarte adevarat si clar enuntat! Lichelismul nu are culoare politica niciodata.
In antiteza am vazut peste cateva zile o emisiune a Vioricai Voda cu un domn ambasador (sau consul) al Spaniei la Bucuresti.
Nu cunosc numele si nici nu m-a interesat prea mult. In ciuda pozitiei pe care o avea tipul degaja o modestie naturala absolut cuceritoare. Discutii relaxate despre copilaria lui, despre studii, despre familia sa, despre capul familiei, amintiri din copilarie, perioada studiilor, impresii inedite despre Romania, ce-i place…ce nu-i place (desi aici devenea previzibil). Nu stiu cat era de studiata aceasta abilitate de a se face placut dar tind sa cred ca era totusi ceva natural. Pe scurt un personaj potrivit la locul potrivit.
Insa numai de-ar fi acesta singurul lucru care te poate scarbi la Romania.
Ceva mai de curand iti e dat sa vezi la tv un ministru luand spaga in direct. Plicuri, euroi, licitatii trucate, Audi Q7, palinca si caltabos. Chiar daca nu vezi filmate anumite lucruri ele nu stau nici pe departe mai roz. Trotuarele cu 3 randuri de borduri din granit compozit (doua pentru spatiul verde si una pentru trotuar), lipsa de joburi stabile si decent platite in tara, lipsa de case ieftine si credite imobiliare cu dobanda decenta fac ca migratia oamenilor spre tari mai generoase sa fie substantiala.
Deschide orice ziar si vei constata pe paginile alaturate doua subiecte mari si late: hotii si curvele, cele din urma chiar cu poza triumfatoare la pagina 5.
Incearca sa citesti articolele si vei constata o adevarata betie de cuvinte dar lipsa totala de informatie. Uneori este de ajuns sa citesti titlul articolului pt a afla ce trebuia sa stii (sin u ce era important). Acest lucru este omniprezent in presa de (dez)informatie si in domeniul politic. Motivele sunt clar explicate de dnul. H.R. Patapievici in articolul “Betia de cuvinte” , ca o adaptare a mult mai celebrului articol al lui Maiorescu din 1873 la situatia actuala.
Deunazi, dupa ample manifestatii ale rromanilor (cei doi de r nu sunt intamplatori) din Italia, dupa un incident cu impingerea in fata metroului a unei romance pe mai stiu eu ce meleag vest-european… asistam neputincios la o emisune unde cativa ziaristi de mana a 2-a incercau sa-i ridice probleme zilei la fileu ministrului nostru de externe. In principiu discutia se axa pe doua planuri.
1. cauzele care au dus la reactia de respingere a populatiei autohtone
2. remediile…masurile reparatorii de intreprins
Evident…nu asta era importat asa cum nici insinuarile ziaristilor cum ca ne-ar fi uzurpat afara renumele de o populatie minoritara nu era important. Ceea ce m-a frapat urmarind emisiunea era autosuficienta dnului. Cioroianu. Timp de aproape 2 ore am asistat la o penibila sesiune de dat ochii peste cap a domnului minstru, si infoiat in pene cu tenta de autosuficienta. Jur ca n-am auzit din gura lui o idee coerenta asupra situatiei create. Mi-a fost rusine ca sunt roman si ca sunt reprezentat de dnul Cioroianu. Poate ca este un istoric bun, poate ar fi grozav ca profesor sau cercetator al istoriei dar cred ca…….Romania este tara oamenilor nepotriviti in locuri nepotrivite. Motivele sunt multiple: de la vanitate pana la rate bancare.
Ca sa-l citam pe Patapievici:
“In politica, boala betiei de cuvinte se manifesta ca o avalansa de cuvinte inutile, ca o neputinta de a tinti precis, sau, macar, de a mentine obiectul discutiei. Aproape nu exista politician, azi, care, atunci cand e intrebat ceva, sa nu raspunda folosind un limbaj dilatatoriu, flasc, nevertebrat si gaunos. Pana sa-ti raspunda, ai uitat si ce l-ai intrebat. El nu are principii, cum nu are logica. Daca politicianul nostru este in opozitie, el critica nemasurat, bezmetic, cu furie. Indignarea, va pretinde, ii vine din suferinta principiilor. Daca va ajunge la putere, el va respinge arogant orice critica, va ignora indignat orice alternativa si va invoca alte principii, dar va pretinde, la fel de indignat, ca sunt aceleasi. Adevarul, pentru politicienii nostri, depinde nu atat de culoarea politica, cat de faptul de a fi sau nu la putere. Schimbarea pozitiei in stat antreneaza automat, fara nicio rezistenta sau criza de constiinta, schimbarea convingerilor sub pretextul pastrarii lor. Betia de cuvinte e menita sa mascheze frauda.
Acest tip de frauda are un nume: lichelism. Lichelismul este fondul a carei forma de manifestare e betia de cuvinte. Lichelismul este o boala a mintii si emisia incontrolata de cuvinte anapoda nu e decat o consecinta a ei. Deoarece orice boala a mintii este o forma a privarii de adevar, problema reala pe care o pune lichelismul este proasta relatie pe care viata noastra publica o are cu adevarul.In betia de cuvinte respira desfraul emancipat al lichelei, iar lichelismul se mentine la putere pentru ca spatiul nostru public este stapanit de minciuna si e relativist fata de adevar. Ca si la 1873, carenta noastra continua sa fie adevarul. Vom intelege vreodata ca singura noastra datorie politica, etica si metafizica consta in a trai potrivit adevarului?”
Foarte adevarat si clar enuntat! Lichelismul nu are culoare politica niciodata.
In antiteza am vazut peste cateva zile o emisiune a Vioricai Voda cu un domn ambasador (sau consul) al Spaniei la Bucuresti.
Nu cunosc numele si nici nu m-a interesat prea mult. In ciuda pozitiei pe care o avea tipul degaja o modestie naturala absolut cuceritoare. Discutii relaxate despre copilaria lui, despre studii, despre familia sa, despre capul familiei, amintiri din copilarie, perioada studiilor, impresii inedite despre Romania, ce-i place…ce nu-i place (desi aici devenea previzibil). Nu stiu cat era de studiata aceasta abilitate de a se face placut dar tind sa cred ca era totusi ceva natural. Pe scurt un personaj potrivit la locul potrivit.
Insa numai de-ar fi acesta singurul lucru care te poate scarbi la Romania.
Ceva mai de curand iti e dat sa vezi la tv un ministru luand spaga in direct. Plicuri, euroi, licitatii trucate, Audi Q7, palinca si caltabos. Chiar daca nu vezi filmate anumite lucruri ele nu stau nici pe departe mai roz. Trotuarele cu 3 randuri de borduri din granit compozit (doua pentru spatiul verde si una pentru trotuar), lipsa de joburi stabile si decent platite in tara, lipsa de case ieftine si credite imobiliare cu dobanda decenta fac ca migratia oamenilor spre tari mai generoase sa fie substantiala.
Intre timp taxele se maresc iar bordurile se inmultesc...pana in decembrie banii trebuie cheltuiti repede....ca doar vin altii.
Discutand ieri cu cineva subiectul mi-a adus aminte de perioada precapitalista a Angliei cand aceasta sustinea pirateria maritima pentru procent din prada, delatiunea intre pirati, colonialismul precum si alte metode de acumulare salbatica de capital. Concluzia clara este ca ne aflam in acelasi stadiu de dezvoltare. Sa te mai miri atunci cand vezi unul necalificat ca nu face decat sa dea ochii peste cap? Nu cred ca este cazul. Peste 200 ani Romania va fi plina de lorzi onorabili cu averi seculare pe care-i va chema si Remes (iar lista de nume poate continua)…etc.
Ce mai conteaza ca intre timp milioane de romani isi neglijeaza viata si copii muncind afara, ca nu sunt locuri de munca sau ca dobanda bancii pe 30 ani pentru o casa este o camatarie cu acte in regula?
Lista ramane deschisa… pentru ca avem atat de mult timp (200 ani)……….pregatiti-va pentru capitalism! ...intre timp orice victima colaterala este acceptata.
*La realizarea articolului, pentru o mai buna exprimare a ideilor, s-au citat fragmente din lucrarea domnului HORIA ROMAN PATAPIEVICI: 1873&2007: betia de cuvinte”
luni, 8 octombrie 2007
Sfaturi bisericesti de la 1894
INSTRUCTIUNI SI SFATURI PENTRU TANARA MIREASA
Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu,de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederatia Regionala de Est
Publicata in anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate
Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii.Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine! Un sot egoist si senzual ar putea usor sa profite de o astfel de mireasa. Trebuie sa nu uitati niciodata une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii in ceea ce priveste Casatoria: DARUIESTE PUTIN, DARUIESTE RAR, SI MAI PRESUS DE ORICE, DARUIESTE CU ZGARCENIE. Altfel, ceea ce ar fi o casatorie normala s-ar transforma intr-o orgie a destrabalarii sexuale.Pe de alta parte, teroarea miresei nu trebuie sa fie extrema. Desi sexul este in cel mai bun caz revoltator si, in cel mai rau caz, dureros, trebuie indurat si asa a fost de la inceputurile timpului, deoarece este compensat de construirea unei relatii monogame si de copiii rezultati din aceasta.Este inutil, in majoritatea cazurilor, ca mireasa sa incerce sa refuze o initiativa sexuala din partea mirelui. In timp ce barbatul ideal s-ar apropia de sotia sa doar la cererea acesteia si doar in scopul procrearii, asemenea nobilitate si lipsa de egoism nu poate fi asteptata din partea barbatilor obisnuiti. Majoritatea barbatilor va cere sa i se ofere sex aproape in fiecare zi. Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie. Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. Sa te prefaci ca esti bolnava, somnolenta, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei in aceasta problema. Argumentele, certurile, mustruluielile si cicalelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, daca sunt folosite seara tarziu, cam cu o ora inainte de momentul in care sotul ar putea incepe procesul de seductie. Sotiile istete sunt mereu in alerta, cautand noi si din ce in ce mai bune metode de a refuza si descuraja pornirile amoroase ale sotului. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.Pana la a zecea aniversare, multe sotii au reusit sa incheie perioada de a purta in pantece copii si au atins cel mai inalt tel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu sotul lor. Dupa atat timp petrecut alaturi de sot, deja poate sa se bazeze pe dragostea copiilor si pe presiunile sociale pentru a-l tine acasa.Precum trebuie sa fie mereu atenta sa tina cat mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa inteleapta va fi cel putin la fel de atenta si cu limitarea modului si gradului de desfasurare a actului sexual. Majoritatea barbatilor are de la natura o inclinatie spre perversiune, iar daca li se ofera cea mai mica sansa va vor angaja intr-o mare varietate de practici mai mult decat revoltatoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal in pozitii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele si limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de catre sotie. Nuditatea, discutiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de barbati daca sotiile le permit. O mireasa inteleapta isi va face un tel din a nu ii permite niciodata sotului sa ii vada corpul descoperit si din a nu il lasa nici pe el sa se descopere in fata ei.
Sexul, atunci cand nu poate fi prevenit, va fi practicat doar in intuneric total. Multe femei au gasit util sa doarma imbracate noaptea: ele purtand camasi lungi din bumbac, iar ei pijamale. Acestea trebuiesc imbracate in camere separate si nu trebuiesc indepartate in timpul actului sexual. Astfel, doar o minima parte din piele este expusa.
Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. In momentul in care sotul ajunge langa ea, mireasa trebuie sa stea perfect nemiscata. Miscarea corpului ar putea fi interpretata ca excitatie sexuala de catre sotul optimist. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii. Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise.Daca sotul incearca sa isi seduca sotia cu discutii lascive, aceasta isi va aminti instant o intrebare triviala, non-sexuala, pe care sa i-o adreseze. Imediat ce el raspunde, mireasa trebuie sa continue aceasta discutie, indiferent cat de frivola poate parea in acel moment. Intr-un final, sotul va intelege ca daca doreste sa intretina raporturi sexuale cu femeia sa, acestea vor trebui desfasurate fara alte inflorituri amoroase. Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din afata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta comversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot. Multi barbati simt o placere sexuala majora in a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel incat sotia trebuie sa se asigure ca nu ii ofera nicio secunda de pace in aceasta perioada, de care el sa se poata bucura. Altfel, barbatul ar putea fi incurajat sa incerce din nou in curand.Un factor pentru care mireasa trebuie sa fie recunoscatoare este faptul ca familia sotului, scoala, biserica si cadrul social au lucrat impreuna de-a lungul vietii acestuia pentru a insamanta in el un profund sentiment de vinovatie si rusine in ceea ce priveste sentimentele sale sexuale. Femeia inteleapta va profita de acest avantaj si isi va urmari telul sau de a limita initial aceste porniri barbatesti, iar apoi de a anihila total dorintele sotului de a se exprima sexual.
Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. In momentul in care sotul ajunge langa ea, mireasa trebuie sa stea perfect nemiscata. Miscarea corpului ar putea fi interpretata ca excitatie sexuala de catre sotul optimist. Daca incearca sa o sarute pe buze, sotia trebuie sa intoarca usor capul, astfel incat sarutul sa fie pe obraz. Daca incearca sa ii sarute palmele, va trebui sa stranga pumnii. Daca incearca sa ii ridice camasa si sa o sarute in orice alt loc, ea trebuie sa isi traga rapid camasa la loc, sa sara din pat si sa pretinda ca trebuie sa mearga urgent la toaleta. Aceste actiuni ii vor tempera dorinta de a o saruta in locuri interzise.Daca sotul incearca sa isi seduca sotia cu discutii lascive, aceasta isi va aminti instant o intrebare triviala, non-sexuala, pe care sa i-o adreseze. Imediat ce el raspunde, mireasa trebuie sa continue aceasta discutie, indiferent cat de frivola poate parea in acel moment. Intr-un final, sotul va intelege ca daca doreste sa intretina raporturi sexuale cu femeia sa, acestea vor trebui desfasurate fara alte inflorituri amoroase. Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din afata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta comversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual. Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot. Multi barbati simt o placere sexuala majora in a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel incat sotia trebuie sa se asigure ca nu ii ofera nicio secunda de pace in aceasta perioada, de care el sa se poata bucura. Altfel, barbatul ar putea fi incurajat sa incerce din nou in curand.Un factor pentru care mireasa trebuie sa fie recunoscatoare este faptul ca familia sotului, scoala, biserica si cadrul social au lucrat impreuna de-a lungul vietii acestuia pentru a insamanta in el un profund sentiment de vinovatie si rusine in ceea ce priveste sentimentele sale sexuale. Femeia inteleapta va profita de acest avantaj si isi va urmari telul sau de a limita initial aceste porniri barbatesti, iar apoi de a anihila total dorintele sotului de a se exprima sexual.
joi, 4 octombrie 2007
Boier vs. Oier
Fara sa vreau azi mi-au cazut ochii pe ziarul Evenimentul Zilei. Nu ca ar fi un ziar pe care il citesc prea des dar pur si simplu s-a intamplat sa….
Mi-a atras atentia un articol in care se relata despre un distins domn de 83 ani Steven Ausnit descendent al industriasului interbelic Max Ausnit.
Foarte pe scurt, pentru ca nu doresc sa plictisesc audienta, acest domn si-a recuperate in final o mare parte din averea confiscata de comunisti, fie in natura fie in actiuni compensatorii de valoare echivalenta.
Foarte haios, tipul povesteste cum in 10 min a reusit sa-i vanda telefonic lui Becali palatul din Kiseleff.
Redau din naucitoare lui relatare:
I-ati vandut scump palatul?
Mi-a atras atentia un articol in care se relata despre un distins domn de 83 ani Steven Ausnit descendent al industriasului interbelic Max Ausnit.
Foarte pe scurt, pentru ca nu doresc sa plictisesc audienta, acest domn si-a recuperate in final o mare parte din averea confiscata de comunisti, fie in natura fie in actiuni compensatorii de valoare echivalenta.
Foarte haios, tipul povesteste cum in 10 min a reusit sa-i vanda telefonic lui Becali palatul din Kiseleff.
Redau din naucitoare lui relatare:
I-ati vandut scump palatul?
Afacerea s-a incheiat dupa ce am vorbit cu el zece minute la telefon.
Asa putere de convingere are?
Mi-a dat pretul meu! Am discutat putin pretul si era ce voiam. Mi-a spus ca facem afacerea in doua zile. M-am gandit ca doua zile e cam putin pentru asa o afacere. Vorbim de milioane. Ziua urmatoare s-au intalnit avocatii si apoi a platit.
In America se fac asa repede afacerile?
M-am speriat. Noi nu facem asa afacerile. S-a dus numai sa se uite la casa, fara sa verifice actele, si gata.
Ceea ce m-a socat totusi la acest personaj este ca dupa ce a primit in jur de 20 de case din orasul Otelul Rosu le-a CEDAT GRATIS celor care stateau in ele. Explicatia lui e simpla:
” Steven Ausnit: Daca sunt oameni saraci care traiesc in casele alea de ani intregi, eu nu am nicio nevoie sa-i dau afara. Nici nu vreau sa fac asa ceva pentru ca merge contra psihologiei mele. Daca era un vechi comunist devenit capitalist cu o gramada de bani era altceva.”
Ceea ce m-a socat totusi la acest personaj este ca dupa ce a primit in jur de 20 de case din orasul Otelul Rosu le-a CEDAT GRATIS celor care stateau in ele. Explicatia lui e simpla:
” Steven Ausnit: Daca sunt oameni saraci care traiesc in casele alea de ani intregi, eu nu am nicio nevoie sa-i dau afara. Nici nu vreau sa fac asa ceva pentru ca merge contra psihologiei mele. Daca era un vechi comunist devenit capitalist cu o gramada de bani era altceva.”
Parca e o mica-mare diferenta de clasa (si nu de avere neaparat) intre cei doi. Nu credeti? Ce rost are sa detii nenumarati bani numai pentru tine si familia ta, fara sa oferi oamenilor nimic in schimb? Cum sa ramana in acest fel ceva dupa tine? Si ce rost mai are sa-i detii in acest caz?
Povestea intreaga la adresa de mai jos.
http://www.evz.ro/article.php?artid=325307
miercuri, 3 octombrie 2007
luni, 1 octombrie 2007
Poveste cu metrou si oameni
A fost odata ca niciodata o tara bogata in sud estul Europei.
Candva, cu mult dupa inventarea metroului in Londra si Paris, intr-un regim toatalitar comunist, un dictator a vrut sa faca metrou in capitala tarii. A chemat inginerii si arhitectii care au pretextat ca nu se poate…ca e panza freatica prea sus…..ca nu aveam tehnologia interna de foraj orizontal rapid….ca hidroizolatiile din productia interna nu-s performante….dar pana la urma s-a facut.
Au trudit foarte multi la el zi si noapte intr-un efort colectiv.
Minerii au murit scobind pamantul, constructorii si-au zidit nevestele si copiii in betonul turnat 24 ore din 24, 7 zile pe saptamana, cei care puneau pavelele au ramas fara picioare stand in genuchi noptile la montajul lor. In timpul asta cam 20 de milioane si ceva de oameni strangeau cureau facand frigul si foamea pentru ca micul dictator sa aiba banii necesari investitiilor megalomanice.
Pe cale de consecinta logica intelegem ca toate aceste bunuri apartin celor cale le-au produs.
Eram copil cand am mers prima data cu metroul in anii 80. Tin minte si acum ca am fost impresionat cum pentru leul ala nichelat, cu un tractor pe el, pe care-l bagai in aparatul de la intrare puteai trece printre furcile lui caudine dar cromate spre taramul subteran unde un tren galben te transporta cu pana la 60 km/h catre destinatia dorita.
Totul era nou si chiar arata ca o lucrare de arta inginereasca.La boxele din tavan se anunta sosirea trenului peste 2 minute iar intre timp ascultai linistit muzica.
Sincer vorbind cred ca era cel mai elegant mijloc de transport al Bucurestiului.Il preferam de departe autobuzelor si troleibuzelor patratoase si ruginite.
Dupa un timp, la primele infiltratii minore de apa in galeria metroului aparuse bancul care explica scumpirea la 3 lei a calatoriei. Costa 1 leu metroul si 2 lei vaslitul.
Vremea a trecut si niste oameni de bine, autointitulati asa, l-au impuscat tocmai de Craciun pe dictatorul cel rau.
Au venit vremuri noi in care aceiasi oameni vechi erau tot in frunte. Cine se opunea privatizarii de dragul privatizarii era pus la zidul infamiei. Greve peste greve…personalul de exploatare si intretinere Metrou avea cele mai bune salarii.
Iluzoriu totul pentru ca inflatia crestea ca Praslea cel Voinic intr-o zi cat altii in 10 ani (si evident dupa 10 zile a murit).
Au aparut micile butice (si nu boutique) in statiile de metrou.Produse multe de impuls, pret (relativ) mic si calitate inexistenta.
Anul de gratie 2007.
Trenul nu mai vine la 2-3 minute ci la peste 10 din motive de eficienta sau lipsa a garniturilor….niciodata nu vom sti de ce. Ceasul electronic care era fabricat sa numere maximum 10 min se da peste cap de fiecare data pana la sosirea celeilalte garnituri.
Finisajele sunt tot alea originale dar mult mai murdare si stirbite. In unele statii placile ceramice cu care erau placate peretii au fost inlocuite cu …strop de ciment. Absolute artistic dar sublim…exact ca si casele de la tara. Plafonul suspendat din sticla este si el acelasi. Asemenea unui om in varsta decrepit si arata din plin varsta.
Scarile rulante functioneaza numai in mod sporadic. Dupa studii indelungate conducerea Metrorex a initiat acest plan secret impotriva sedentarismului…….urcatul scarilor dimineata.
In rarele zile cand scara merge, metrourile sunt astfel sincronizate incat, mai ales in statiile mari de tranzit, sa soseasca in acelasi timp. Astfel aglomeratia poate fi si mai mare chiar si pe scara fixa de beton.
Oamenii “destepti”de la Metrorex au gasit o solutie ingenioasa pentru fluidizarea traficului pe scarile rulante. Au lipit doua stickere jos in care iti recomanda sa urci pe partea stanga iar pe dreapta sa astepti sa te urce ea. Culmea e ca unii mai tampiti chiar vor sa alege pe scara rulanta.
Buticele sunt tot acolo dar s-au inmultit. De ce sa nu-ti miroasa dimineata costumul a merdenele facute pe picior in statia de metrou? Probabil ca merita sacrifiul asta cata vreme banii se duc in vilele directorilor si in X5 –uri. Asemanatoare este situatia si cu reclamele imense atasate direct pe peretele galeriei.
Trenurile, in marea majoritate sunt tot alea facute pe licenta in ‘80. Au fost vopsite cu pensula pe interior iar pe exterior cu spray ul de grafitti. Ai noroc daca intr-un astfel de bou-vagon n-ai uitat sa numeri statia la care trebuie sa cobori. Sa fim corecti….de ceva timp au aparut trenuri moderne Bombardier fara aer conditionat si fara prea multe bare de sustinere. Cred ca e un alt plan national secret pentru sanatate. Una sau doua saune pe zi iti:
-scad celulita
-deschid porii şi curăţă pielea
-elimină toxinele
-relaxează organismul
-întăresc organismul prin îmbunătăţirea circulaţiei sîngelui şi respiraţiei,
-scad temporar tensiunea arterială şi calmează sistemul psihic
*P’asta ultima sa-mi dati voie sa nu o cred.
Sunt atat de emotionat azi pentru ca tocmai au anuntat pe toate caile posibile (radio, tv, ziare) o mare victorie. Datorita inceperii scolilor, numai la orele de varf, trenurile vor circula chiar si la intervale de 6 minute...un nou orar de trafic. Deci se poate…trenuri este destule…da’ nu vrea onor conducerea mai des. In seara asta m-am linistit…..n-au circulat mai des…deci a fost un mare fasss.
Mai nou cica vor sa treaca Metrorex-ul (Metro stiu de unde vine dar Rex-ul…...... da' n-are legatura) la primarie…ca RATB ul. De ce sa nu primeasca bani de la buget si astia in mod neconditionat? Poate punem niste borduri de beton si aici.
Astept cu nerabdare privatizarea totala si simbolica a acestui mijloc de productie pe 1 Euro catre un investitor strategic cipriot care stie sa dea spaga unde si cand trebuie.
Pana atunci….coboram toti dimineata la metrou. Voi stiti ce-i acolo….nimic nu e nou…..
Candva, cu mult dupa inventarea metroului in Londra si Paris, intr-un regim toatalitar comunist, un dictator a vrut sa faca metrou in capitala tarii. A chemat inginerii si arhitectii care au pretextat ca nu se poate…ca e panza freatica prea sus…..ca nu aveam tehnologia interna de foraj orizontal rapid….ca hidroizolatiile din productia interna nu-s performante….dar pana la urma s-a facut.
Au trudit foarte multi la el zi si noapte intr-un efort colectiv.
Minerii au murit scobind pamantul, constructorii si-au zidit nevestele si copiii in betonul turnat 24 ore din 24, 7 zile pe saptamana, cei care puneau pavelele au ramas fara picioare stand in genuchi noptile la montajul lor. In timpul asta cam 20 de milioane si ceva de oameni strangeau cureau facand frigul si foamea pentru ca micul dictator sa aiba banii necesari investitiilor megalomanice.
Pe cale de consecinta logica intelegem ca toate aceste bunuri apartin celor cale le-au produs.
Eram copil cand am mers prima data cu metroul in anii 80. Tin minte si acum ca am fost impresionat cum pentru leul ala nichelat, cu un tractor pe el, pe care-l bagai in aparatul de la intrare puteai trece printre furcile lui caudine dar cromate spre taramul subteran unde un tren galben te transporta cu pana la 60 km/h catre destinatia dorita.
Totul era nou si chiar arata ca o lucrare de arta inginereasca.La boxele din tavan se anunta sosirea trenului peste 2 minute iar intre timp ascultai linistit muzica.
Sincer vorbind cred ca era cel mai elegant mijloc de transport al Bucurestiului.Il preferam de departe autobuzelor si troleibuzelor patratoase si ruginite.
Dupa un timp, la primele infiltratii minore de apa in galeria metroului aparuse bancul care explica scumpirea la 3 lei a calatoriei. Costa 1 leu metroul si 2 lei vaslitul.
Vremea a trecut si niste oameni de bine, autointitulati asa, l-au impuscat tocmai de Craciun pe dictatorul cel rau.
Au venit vremuri noi in care aceiasi oameni vechi erau tot in frunte. Cine se opunea privatizarii de dragul privatizarii era pus la zidul infamiei. Greve peste greve…personalul de exploatare si intretinere Metrou avea cele mai bune salarii.
Iluzoriu totul pentru ca inflatia crestea ca Praslea cel Voinic intr-o zi cat altii in 10 ani (si evident dupa 10 zile a murit).
Au aparut micile butice (si nu boutique) in statiile de metrou.Produse multe de impuls, pret (relativ) mic si calitate inexistenta.
Anul de gratie 2007.
Trenul nu mai vine la 2-3 minute ci la peste 10 din motive de eficienta sau lipsa a garniturilor….niciodata nu vom sti de ce. Ceasul electronic care era fabricat sa numere maximum 10 min se da peste cap de fiecare data pana la sosirea celeilalte garnituri.
Finisajele sunt tot alea originale dar mult mai murdare si stirbite. In unele statii placile ceramice cu care erau placate peretii au fost inlocuite cu …strop de ciment. Absolute artistic dar sublim…exact ca si casele de la tara. Plafonul suspendat din sticla este si el acelasi. Asemenea unui om in varsta decrepit si arata din plin varsta.
Scarile rulante functioneaza numai in mod sporadic. Dupa studii indelungate conducerea Metrorex a initiat acest plan secret impotriva sedentarismului…….urcatul scarilor dimineata.
In rarele zile cand scara merge, metrourile sunt astfel sincronizate incat, mai ales in statiile mari de tranzit, sa soseasca in acelasi timp. Astfel aglomeratia poate fi si mai mare chiar si pe scara fixa de beton.
Oamenii “destepti”de la Metrorex au gasit o solutie ingenioasa pentru fluidizarea traficului pe scarile rulante. Au lipit doua stickere jos in care iti recomanda sa urci pe partea stanga iar pe dreapta sa astepti sa te urce ea. Culmea e ca unii mai tampiti chiar vor sa alege pe scara rulanta.
Buticele sunt tot acolo dar s-au inmultit. De ce sa nu-ti miroasa dimineata costumul a merdenele facute pe picior in statia de metrou? Probabil ca merita sacrifiul asta cata vreme banii se duc in vilele directorilor si in X5 –uri. Asemanatoare este situatia si cu reclamele imense atasate direct pe peretele galeriei.
Trenurile, in marea majoritate sunt tot alea facute pe licenta in ‘80. Au fost vopsite cu pensula pe interior iar pe exterior cu spray ul de grafitti. Ai noroc daca intr-un astfel de bou-vagon n-ai uitat sa numeri statia la care trebuie sa cobori. Sa fim corecti….de ceva timp au aparut trenuri moderne Bombardier fara aer conditionat si fara prea multe bare de sustinere. Cred ca e un alt plan national secret pentru sanatate. Una sau doua saune pe zi iti:
-scad celulita
-deschid porii şi curăţă pielea
-elimină toxinele
-relaxează organismul
-întăresc organismul prin îmbunătăţirea circulaţiei sîngelui şi respiraţiei,
-scad temporar tensiunea arterială şi calmează sistemul psihic
*P’asta ultima sa-mi dati voie sa nu o cred.
Sunt atat de emotionat azi pentru ca tocmai au anuntat pe toate caile posibile (radio, tv, ziare) o mare victorie. Datorita inceperii scolilor, numai la orele de varf, trenurile vor circula chiar si la intervale de 6 minute...un nou orar de trafic. Deci se poate…trenuri este destule…da’ nu vrea onor conducerea mai des. In seara asta m-am linistit…..n-au circulat mai des…deci a fost un mare fasss.
Mai nou cica vor sa treaca Metrorex-ul (Metro stiu de unde vine dar Rex-ul…...... da' n-are legatura) la primarie…ca RATB ul. De ce sa nu primeasca bani de la buget si astia in mod neconditionat? Poate punem niste borduri de beton si aici.
Astept cu nerabdare privatizarea totala si simbolica a acestui mijloc de productie pe 1 Euro catre un investitor strategic cipriot care stie sa dea spaga unde si cand trebuie.
Pana atunci….coboram toti dimineata la metrou. Voi stiti ce-i acolo….nimic nu e nou…..
©cccornel
Abonați-vă la:
Postări (Atom)