Cutia muzicala- "Tangos Among Friends" (Daniel Barenboim)

In 1996 celebrul pianist si dirijor Daniel Barenboim stabilit in Africa de Sud isi viziteaza tara natala (Argentina) cu intentia de a redescoperi sufletul si cultura sud-americana.
Inregistreaza in acest an, impreuna cu nu mai putin celebrii Rodolfo Mederos si Hector Console un album de…surprinzator…tangouri celebre in propria interpretare.
Albumul, care contine piese scrise de Astor Piazzollla, Gardel, Horacio Salgan sau Ginastera, este deosebit prin ineditul sau dar mai ales prin interpretarea originala a pieselor.
Vi-l recomand spre ascultare si sunt sigur ca veti simti gustul de Mate in cerul gurii. Cu siguranta este un album care nu trebuie sa lipseasca din colectia nici unui iubitor de muzica buna.
Daca cumva nu gasiti CD-ul, ceea ce e foarte posibil, va ofer 3 piese reprezentative. Pentru asta accesati playerul din dreapta…ceva mai jos :-)

12. Mi Buenos Aires Querido -arr. Jose Carl (Gardel -Le Pera)
13. La Moza Donoza (Ginastera)
14. Primavera Portena (Astor Piazzollla)

©cccornel

Cursa Blue Air...... Bacau-Paris

Aflam din ziarul EZ cum ca:
"Compania aeriana Blue Air va lansa, in 15 decembrie, o noua cursa, pe ruta Bacau-Paris Beauvais, zborurile urmand sa aiba loc in zilele de miercuri si vineri, a anuntat astazi operatorul low-cost. "

Simpatici cei de la Blu Air.....sunt un fel de operatori pe microbuze zburatoare, la urma urmei ar putea opri unde le zici..."ia trage nene putin pe dreapta si la Falticeni ca am un var de vizitat" ...


P.S. Cati romani din Moldova lucreaza oare in tara lui Honore de Balzac, Victor Hugo, Jean-Jacques Rousseau, Baudelaire si Proust?

©cccornel

Ciocolata cu ravase...

Mai stiti bomboanele acelea de ciocolata create in Italia (Perugia) si care au cate un ravas in ambalajul fiecarei bombonici? Ei bine...sunt delicioase dar nu pot sa nu savurez si mesajele. Iata-le si pentru voi...promit sa mai adaug dar...cate una pe zi numai :-)

Love is like the moon; unless it grows it wanes.
Only men who are not interested in women are interested in their clothes.
A kiss, when all is said, what is it? ‘Tis a secret told to the mouth.
In love, silence is of more avail than speech.
Led by your scent to fairer climes at last.
Those whose love burns dare not;the love of those who dare burns not.
Love is a spontaneous grass not a garden plant.
A man enjoys the happiness he feels, a woman the happiness she gives.
Love dictates, but a kiss writes the secrets of the heart .
Why speak? The entirety of love can be said in a kiss.
When love speaks, it kisses.

You can judge a man by his friends.

How you give is more important than what you give.

Love is the pastime of the leisurely and the leisure of the active.

Cronicuta de film-Noi albinosul (2003)

aka "Noi albinoi / Noi the Albino"

Vineri seara, pe cod galben pentru caldura, asfaltul se inmoaie iar creierele se lichefiaza.
Corvoada statului in casa devine mult prea greu de suportat daca inca nu ai aer conditionat.
Ce poate fi mai placut la ora asta din seara, la care incepe sa se racoreasca, decat sa stai sub cerul instelat. Puteti face asta, asa cum am facut-o si eu, la cinema E-Uranus, Strada Uranus nr. 144.
Locatia e un fel de fosta zona industriala demolata in care cu initiativa primariei si cu ceva fonduri europene s-a instalat un cinematograf in aer liber, fara multe pretentii, pentru filme de arta, europene.
Parcare exista la discretie in strada, locuri in interior berechet (cine naiba mai vrea filme de arta azi?) iar spatiul este nonconformist amenajat. De la cele cateva mese de lemn cu forma atipica de pian cu coada scurta din “anticamera” unde te poti racori cu o bere de la bar si pana la culoarul de nisip de mare care te duce la “sala de proiectie” totul aduce cu atmosfera din Vama tinerii mele. Pana si cabina de proiectie este facuta din scanduri negeluite si inegal taiate la circular. “Sala de proiectie” are multe scaune de plastic configurabile dupa voia inimii si un ecran generos. Pentru cei 10 lei poti sta cu picioarele intinse pe scaunul din fatza. Daca m-as fi ocupat de initiativa asta as fi pus sezlonguri si nisip pe jos iar proiectia as fi facut-o pana in zori…ca in cinematografele bunicilor. Odata aprovizionat cu bere, apa, tigari si sucuri te poti delecta in voie cu filmul ales. Singura nota proasta este pentru preluarea obiceiului americanesc cu floricelele dar daca poti ignora zgomotul hartiei foscaite jumatate de film totul este perfect. Cu ochiul deformat al specialistului nu m-am putut opri sa nu estimez valoarea terenului functie de zona, sa calculez cate apartamente s-ar putea face in acel spatiu, cate imobile de birouri, potentialul zonei…etc. Mai vorbim anul viitor daca va mai exista acest stabiliment de arta. Profitati acum de el dar daca nu va plac filmele europene de arta...nu veniti! Este exact ca si in proiectul cu Vama...Vrei sa salvezi Vama Veche?...atunci nu veni aici :-)


Noi albinoi este un film islandez al regizorului Dagur Kári. In rolurile principale il avem pe Tomas Lemarquis si pe Elin Hansdottir. Nu vreti sa-i stiti si pe ceilalti actori pentru ca v-ati suci limba deja. Castigator al Marelui Premiu si Premiului Criticii la TIFF Transilvania International Film Festival – Cluj-Napoca, Romania - Editia 2003 filmul a colectionat de-a lungul timpului si alte distinctii pe care le puteti gasi aici.
Filmul este o drama a conditiei umane incorsetate de mediul exterior…….. sau nu numai de cel exterior poate.
La cei 17 ani Noi traieste in indepartata Islanda intr-un ,nu stiu daca pot sa-i zic chiar orasel desi are semafoare, acoperit de zapada mereu, la poalele unui mic si foarte straniu munte care pare mai degraba artificial prin forma sa. Oraselul este atipic si prin spatiile largi dintre modestele locuinte. Noi poate fi un mic geniu sau un idiot. Traieste aceiasi viata zi de zi, cu aceiasi bunica, cu acelasi tata betiv, in aceiasi casa, la aceiasi scoala plicticoasa unde invata arta prepararii maionezei, in acelasi oras unde nu se intampla nimic, in aceiasi benzinarie in care bea zilnic o sticla de maltz………. Lipsa de lumina si spatiile inchise accentueaza idea de capcana fara scapare a filmului.
In restul timpului Noi si Iris (fata care lucreaza la benzinarie) viseaza la evadari spectaculoase catre tinuturi insorite si exotice.
Plina de humor este intamplarea de la muzeu, in fatza unui proiect scolar, o harta cu butoane si luminite corespunzatoare oraselor si tarilor:

Apasa Beijing…se aprinde beculetul corespunzator Beijingului pe harta.
Apasa altceva…iar se aprinde beculetul corespunzator.
Apasa butonul pt Islanda…..dar nu exista acest buton :-)
Uite si Islanda…e ca un scuipat pe harta :-)

Toate incercarile lui Noi de a evada, si aici ma refer la jefuirea armata a bancii sau la furtul unei masini cad in derizoriu in fatza acelorasi tipuri de oameni apatici si reci sau in fatza lipsei de curaj a lui Iris. Pana la urma visele sunt facute sa fie visate in doi.

Noi se retrage in el, iar fizic o face in pivnita casei, locul preferat pentru evadari. Mi-a parut absolut previzibil dezastrul natural care va zgudui din temelii lumea lui Noi catre un alt inceput.
“Noi albinoi” este un film despre conditionari si despre posibilitatile de a le depasi. Merita sa-l vedeti si este o alternativa buna la avalansa nord-americana de filme.

Informatii utile despre film:
IMDB-rating 7.2/10
Imdb site

Interviu cu Dagur Kari

Interviu cu Tomas Lemarquis - personajul principal din Noi
.....si nu ma pot abtina sa nu va dau si un mic “Ghid de supravietuire in Islanda”. Cine stie cand va poate folosi? :-)...la urma urmei in Islanda si o musca care misca inseamna speranta.

©cccornel

Katie Melua - Nine Million Bicycles

Light jazz.
Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ascult melodia lui Katie Melua- Nine Million Bicycles... imi aduc aminte de tot ce-ar fi putut fi si n-a mai fost….. niciodata.
Nine million Bicycles in my soul...



P.S.Recomand cu caldura cele 3 albume ale frumoasei georgiene si eventual, daca gasiti, concertele pe DVD. Pana acum nu am gasit la noi decat DVD urile din 2004- Live at Fairfield Halls Croydon si 2006 Piece by piece/Moment by moment...dar cine stie... curand poate vom gasi si ...Katie Melua-Live in South Africa 2005 sau Katie Melua-Live in Royal Albert Hall 2004.

Dom’ professor

Luni la pranz la job…nici musca nu misca.
Stomacul isi cere drepturile firesti. Abandonez munca, sting monitorul si ies sa-mi iau o salata la pachet de la bistroul din colt.
Taximetristii stau cu motorul pornit si picioarele pe bord. Asortatul prosop il tin agatat de gat.
Afara…caldura mare…urasc caldura dar iubesc pe caldurosi. :-)
Pe drumul spre “gradina cu salata” recunosc in fata mea un personaj. Sa fie el?
El este dar totusi nu imi vine sa cred pana nu il vad ca schiteaza un zambet larg. Il stiam pe fostul coleg in Canada de 4 ani, divortat si recasatorit, aspirant la statutul de profesor universitar.
Ne strangem mainile si incepem tirul intrebarilor. Mi-o prezinta si pe Iza (Isa?). Maine pleaca si deja si-a luat bilete de avion..a fost in tara pentru concediu.
Dom’ profesor e la fel de stresat ca pe vremuri de calatoria cu avionul. Tin minte cand il tachinam ca ne batea la cap cu actele de Canada in mana unde sa-si ia locul cel mai sigur in avion in caz de accident.
E la fel, doar ca ceva mai plinut (sa nu zic gras) iar parul il poarta mai mare, chiar exagerat de mare.
Ce face Z? E in Egipt cu un contract. Dar X? Cu Y ai apucat sa mai vorbesti?
Ne despartim amical cu promisiunea ca vom tine legatura…ca si pana acum. L-am avut intoatdeauna in lista de mess dar dupa plecare am considerat ca e mai bine sa nu mai aiba legaturi cu tara natala pentru usurarea acomodarii in tinutul zapezilor.
Si totusi…ne intoarcem intotdeauna spre radacinile noastre. Oare care erau sansele sa ma intalnesc face-to-face cu el pe o strada din Bucurestiul cu peste doua milioane de locuitori?

Saturday night…clubbin'

Sambata noaptea lumea de bon ton merge in cluburi. Fie ca e un banal ponton al lacului Herastrau numit “Cabaret” sau fie ca se numeste mult mai pompos “Gaia”, “Fratelli” sau “Bamboo” este bine sa fii vazut in asemenea locuri. Neuronul isi cere impertinent dreptul la eutanasie prin extaz. Toate locurile de genul asta, sau chiar mult mai rau, pivnite….de tip “Fire” sunt pline pana la refuz sambata seara. Lumea e cam de doua feluri: unii care se “distreaza” auto-obligati ca tot au dat banii si si-au deplasat corpul pana acolo si altii care stau si se uita cu paharele in mana la ceilalti. Pe cei din urma nu i-am inteles niciodata.
Fotomodele de 18 ani cu pantofi inalti, despicati in varf, isi fac poze cu mobilul in fatza “boxelor” rezervate pentru VIP-uri.

Cate o gratie indoielnica se produce pe muzica in jurul unui sponsorului (de cele mai multe ori un tip trecut de prima tinerete care vorbeste engleza imperfecta cu accent magrebian).
Nu conteaza ca in Fire picura un lichid indefinit de undeva din tavan ( intotdeauna mi-am inchipuit ca deasupra locuiesc ilegal niste tigani-pardon, rromi care vand blugi turcesti pe Lipscani si au wc-ul defect), sau ca in Fratelli e o adevarata aventura sa ajungi la bar iar locurile de parcare sunt undeva pe trotuar, in strada principala, dar numai cu incuviintarea puradeilor de rromi, si asta pentru 20 000 lei vechi.
Nu conteaza ca inside se intra pana la refuz astfel incat e imposibil sa te misti (dansezi) pana dupa orele 2 din noapte sau ca un amarat de Red Bull costa de 4 ori pretul lui de supermarket.

Nu conteaza ca este indicat sa te duci la toaleta la inceput si nu cand iti vine. Este cool si in trend sa mergi la party uri in club.
N-am inteles niciodata de ce se numesc uneori petreceri! Dupa mine la un party cam trebuie sa cunosti 50% din invitati pe cand acolo…… stii cel mult DJ ul sau incerci sa-i cunosti pe restul dupa ce ai prins un usor curaj bahic.
Nu conteaza ca pana la bar te freci de trupurile transpirate ale tuturor baietilor cu ciocate albe si camasa cu imprimeu. Asa bine te poti freca si de trupul incredibil al unei blonde solo aflate excesiv la discretia fanteziei ei in materie de moda.
"Ce unghii speciale aveti domnisoara ! :-) Deja sunt gelos pe sutienul dumneavoastra. Unde innoptati dupa club? "

La intoarcere, spre dimineata, fii fericit ca masina ti-e acolo intreaga. Nu mai conteaza ca daca nu esti cu o duduie suferinda de bila si antialcoolica pe care sa o poti pune emotionat la volan, vei trece sigur, la primul colt din strada principala, prin suflatul in fiola....actiune tipica de spaga. Si daca mai esti si nesimtit si totusi n-ai baut…ia-ti naibii mai repede actele de aici ca sunt altii care au facut-o.

Pana la urma am ajuns la concluzia ca totul se reduce la cautarea unei alte stari de constiinta cu tot dinadinsul iar metodele sa faci asta sunt multiple.Asta e numai una din ele.

Nu va e dor de un loc decent, fara fum, fara 6 oameni pe fiecare metru patrat, cu mese pe care le poti rezerva, cu telefoane ale cluburilor la care se si raspunde politicos pentru rezervari, la un ring de dans neaglomerat sau de un pool-party cu apa rece in mijlocul noptii fierbinti de vara?

P.S. V-ati intrebat vreodata de cel in filmele americane la intrarea in club exista un malac negru iar cei care vor sa intre stau cuminti cu banii in mana pana ridica ala lantul? Pentru ca America este o tara noua cu legi care se respecta si unde siguranta individului este pe primul plan.

Nu pentru ca n-ar face fata instalatia de exhaustare la fumul de tigara din interior (ceea ce la noi cu siguranta nu face-pana acum n-am vazut nici una bine dimensionata) sta afro-americanul acolo cu casca aia in ureche ci pentru ca inauntru nu au voie sa fie mai mult de N persoane …asa ca asteapta sa plece doi pe o usa ca sa bage alti 2 pe alta. Reguli de evacuare in caz de incendiu baby !

Vine sambata…let’s party…. and more clubbin'!

Erata.

La protestele vecinei, amicei si cititoarei mele A (mare amatoare de clubbin') doresc sa ma explic.

Nu am nimic cu cei care se simt bine in aceste locuri in ciuda tuturor "conditiilor" enumerate mai sus. Ceea ce am vrut sa subliniez este ca mi se pare putin pe dos ca distractia unei mase de oameni sa fie declansata numai de o suma de stimuli exteriori (muzica, lumini, club fancy)....pentru ca situatia ar semana fix cu cea a cainelui lui Pavlov aflat intr-o conditionare exterioara.

Pentru mine stimulii trebuie sa vina din interior, fara aceasta conditionare exterioara, iar atunci cand sunt indepliniti in totalitate poate nici nu mai ai nevoie de acele accesorii externe (muzica, lumini, club fancy).

Dar ce poti face? In Romania se consuma orice este oferit...la urma urmei stiti ce a facut Pavlov dupa ce i-a murit cainele din experiment?....a continuat sa-i duca de mancare :-)

©cccornel

Cronicuta de film-Domnul Brooks (Mr. Brooks) (2007)

Dupa mare am zis sa purced pana la Mall sa vad un film. Ce poate fi mai placut pe racoarea asta? Am ales Mr. Brooks pentru ca avea o distributie interesanta (Kevin Costner, William Hurt si Demi Moore), pentru ca era un film nou din 2007 si pentru ca genul abordat promitea multe.
Mr. Brooks se vrea un film cu un criminal in serie de tip thriller psihologic. Mr. Brooks este afaceristul anului in Portland, om cu o viata si o familie perfect normale aparent dar si un criminal cu dubla personalitate al carui singur viciu in viata este sa isi aleaga victime pe care le executa.
Pentru el nu este o placere ceea ce face ci o addictie de care nu poate scapa desi doreste asta. Scenaristul exploateaza acest gen nou de addictie (dupa ce toate celelalte addictii fata de fumat, droguri, sex etc etc au fost epuizate de confratii lui de-a lungul timpului).Demi Moore face o partitura neconvingatoare in rolul politistei dure pe urma criminalului in serie. A mai imbatranit, si asta se vede pe fatza ei iar la corp imi pare la fel de dolofana.
Ca artificii regizorale pentru realizarea de suspans filmul este departe de stilul magistral al lui Alfred Hitchcock. Singur lucru de care eventual te poti speria este volumul brusc exagerat al coloanei sonore in anumite momente. Actiunea curge destul de lin desi este totusi imprevizibila. Se vede ca scenariul este lucrat destul de incoerent totusi (poate au un program de computer care face scenarii).
Pana la urma filmul este destul de nereusit astfel incat cele 7.8/10 puncte date de IMDB nu au justificare. Personal il consider o apologie a crimei.
Ceea ce mi se pare si mai grav este incercarea (desi nu e prima data cand se incearca asta) de a transforma criminalul in serie in personaj pozitiv. Se incearca manipularea spectatorului astfel incat sa-ti doresti sa nu fie prins de catre raul de politist.
Nelalocul ei mi se pare idea usor creionata in film a personajului principal de a nu-si transmite boala criminala fetei lui.
Cum sa te mai miri, dupa ce vezi asemenea film, cand auzi la stiri despre nu stiu ce adolescent care deschide focul intr-un liceu american si isi ucide toti colegii?
In concluzie….nu va asteptati la prea multe de la acest film.

©cccornel

Jurnal de vacanta la malul marii-ziua 7

Dorm de aseara devreme si am senzatia ca a fost o noapte foarte lunga. Marea e la fel de agitata iar afara este si mai frig.Numai cativa temerari se aventureaza cu picioarele in mare de dragul ei si al banilor dati pe bilet. Nu ma simt foarte bine….cred totusi ca am facut o insolatie mica pt ca toata pielea imi frige iar azi noapte imi aduc aminte ca am fost destul de agitat. Numai dusul cald reuseste sa ma racoreasca. Pacat ca nu am si scaunel in cabina de dus pentru ca as fi zabovit mult mai mult ascultand muzica din difuzoarele Philips ale baii. Duipa micul dejun purced sa-mi adun “efectele” de prin camera. Parca erau mai putine la venire. Cu chiu cu vai imi incap la locul lor. In parcare este agitatie mare acum cu schimbarea seriilor….se elibereaza locuri de parcare asa ca bell-boys au sansa sa faca o miscare tipica de spaga oprind locurile eliberate. Pe parbrizul meu troneaza 3 flayer-e din zilele trecute (imi dau sema de asta dupa cat de lipite sunt de parbriz), precum si ceva iarba proaspata pe spoiler (de la cositul peluzei de azi dimineata). In dimineata asta marea e cenusie si ostila cu toata lumea. Ii rapesc o parte din trup si o indes intr-o sticla pet. Cred ca ar arata bine sub geamul unei masute cu cateva scoici presarate pe el. N-am chef sa mai trag de timp asa ca dupa verificarea barului mi se face check-out-ul. In timpul asta imi fac ochi dulci in receptie cu cea mai blonda dintre romancele vorbitoare de germana care insoteste grupurile de turisti nemti. :-) Spre iesirea din Mamaia parchez in parcarea de vis-à-vis de casino (locul de unde se fac plecarile cu vaporasul catre insula Ovidiu ) si fac o pauza de shopping. Am achizitionat si scoicile (din Oceanul Indian) care vor trona pe nisipul marii sub geamul masutei. Drumul spre casa pe autostrada este plicticos dar destul de liber.In cap imi rasuna cu obstinatie aceiasi melodie a lui Nelly Furtado feat domnul Timberland...sigur o stiti...am ajuns sa o urasc. Bucurestiul pare mai murdar decat la plecare. Constat ca am contribuit fara voie la migratia ilegala asa ca eliberez viespea ametita de Mamaia din masina. Cum o fi intrat?

©cccornel

Jurnal de vacanta la malul marii-ziua 6

Azi e penultima zi de vacanta la mare. Dat fiind ca pe mare e furtuna iar la mal vant si frig nu ma incearca nici o parere de rau. Este imposibil sa stai la plaja. Cativa temerari se incumeta totusi sa faca baie in mare printre fluieraturile isterice ale salvamarilor in rosu.
Micul dejun devine o rutina in vacanta asta, rutina pe care trebuie sa o rup cumva.
Pe strazi e un adevarat spectacol. Cum lumea nu prea are haine groase ii cam vezi pe toti clantanind din dinti in pantalonasi si manecute scurte. Ma tem ca si pe mine ma doare putin in gat dar se putea si mai rau daca ma duceam in Tenerife. Aud ca e incendiu acum in acel loc. :-)
La pranz am mancat o pizza perfecta la pizzeria pe care putini o stiu langa IAKI. Spre norocul meu o cunosc din perioada cand stateam cate 6 luni, iarna, la mare…Pizza Fabaria. Jur ca am servit acolo cea mai fabuloasa pizza posibila…poate la Marco Polo in Constanta sa mai faca asa ceva desi…..
Dupa pranz mi-am facut siesta pe terasa cu berea si alunele in fata…cica si grasimile astea hidrogenate ingrasa. Ce ma fac?

©cccornel

Jurnal de vacanta la malul marii-ziua 5

Vant din plin pe plaja. De aia au si reducere… pentru ca nu se pot deschide umbrelele.
“Italiencele” si cu Franco sunt langa mine dar totusi ceva mai departe. Asta e bine pentru ca macar nu mai aud ce discuta.
Vantul creeaza senzatia de racoare insa soarele inca arde. Ma invelesc cu prosopul supersize si citesc cartea cumparata aseara…Casa verde de Mario Vargas Llosa.
La praz ridic ancora, obosit de atata lupta cu vantul, si dupa un dus scurt trag pe dreapta in racoarea camerei pentru doua ore.
Din nou ma trezeste mobilul. A si B sunt jos pe terasa restaurantului si mananca o ciorba. Cobor si eu si infulec cu ei un piept de pui impanat cu sos de capere si garniture de ciuperci.
Dupa masa nu prea se mai poate face plaja. Se vede cu ochiul liber ca vremea se va strica asa ca ma plimb.
Pe seara am profitat de invitatia amicilor mei si am iesit pana la ei la complexul “Scoica Land” undeva spre Navodari.
Mancam , bem bere si discutam. Locatia este foarte interesanta dar din pacate trebuie sa ma retrag inainte de 1 noaptea pt ca altfel nu mai am cu ce ma intoarce.

©cccornel

Jurnal de vacanta la malul marii-ziua 4

Plaja e ceva mai libera. Azi am nimerit langa o familie de rusi. El si 3 progenituri. Fata cea mai mare are in jur de 18-20 ani. E frumoasa dar nu pot sa nu observ deja urme de inceput de celulita pe fesieri.
Doi copii mai mici, baiat si fata, in jur de 12 ani, amandoi grasuti si cu burtici bine cladite.La mama Rusia se poarta burta.
Mi-am petrecut pranzul cu castile playerului in urechi. Un adevarat periplu muzical prin ceea ce imi place.
Soare, foarte mult soare. Noroc cu cremele de plaja pentru buze, piele, unghii si aftersun.
N-am mai fost in stare sa ridic ancora la pranz astfel incat am adormit tun sub umbrela.Ma feresc cu prosopul de plaja de soarele care mai cade pe mine, dar nu si de zgomot. Dupa 3 ore ma trezesc intr-o discutie a unor persoane feminine (ca altfel nu pot sa le zic) de langa mine, discutie pe care nu aveai cum sa o neglijezi.
Sunt doua “italience” si vorbesc tare cu accent ca si cum ar fi pe o plaja din Barbados si nu le-ar intelege nimeni.
Una din ele e suparata pe frate-su care e stabilit si el la ea la Brescia si care fara sa-i zica a adus-o pe maica-sa si pe tiganca de nevasta-sa. I-a vazut Franco (deduc ca Franco e oficialul) pe trecerea de pietoni si nu l-au salutat. Ba mai mult….intr-o discutie telefonica cu fratello l-a amenintat pe Franco…..si la o adica Franco care le plateste chiria ar putea oricand sa-i faca felul…ca Franco stie bosniaci d’aia rupti de foame care au facut razboiul si pt 1000 Eu nu mai ramane nimic din el.
Deja zambesc prin somn amuzat la culme de cele auzite. Incet discutia o ia pe alta panta la fel de amuzanta. Aseara aia cu care era nu stiu cine a zis de ea ca “uite-o si p’asta ce s-a imbatat”. “Pai noi mai suntem cu fitze din astea fa? Aveam d’alea cand eram de 20 ani dar acu la 30?” Deja sunt mai interesat si amuzat ca sa mai pot motai.
Convorbire telefonica la mobilul de ultima strigare din dotare: “da fa…mi-am luat camera in Mamaia. Ne vedem la Butoaie diseara ”.
Sa-mi aduc aminte sa nu ajung La Butoaie in seara asta.
Intre timp una-l apostrofeaza pe Franco “ca se scarpina la coaie”. Franco mormaie ceva in italieneste.Iar injura pe nu-s cine care s-a bagat sai strice “combinatia” ei.Si iar discutii filozofice de genul “banii nu ma face pe mine…pai la cati bani am avut eu prin mana…..”
Una aminteste de nu stiu ce amant de-l avusese ea…si care-i trimitea sms uri si cand se……
Discutia coboara in adancurile insondabile ale metafizicii cand dupa o cotitura subtila se pune concluzia: “pulele care au intrat nu le mai poti scoate fa” :-)
Nu ma mai pot abtine si deja rad cu lacrimi. Oare or observa sezlongul din fata lor care se zguduie? Trebuie sa le vad, nu pot rata asta desi poza n-am cum sa le fac. Profit de invazia soarelui pe sezlongul meu astfel incat ma ridic sa mut umbrela. Sunt doua tipe, blonde pui amandoua (probabil sunt blonde si jos), ochelari de marca pe nas (de la Brescia nu?), costume de baie dragute, la prima vedere totul ok. Genurile pe care sigur daca le vezi aranjate pe strada sau in club ti-e rusine sa te iei de ele si mai degraba ai striga dupa ele “Huooo---inabordabilo!”. Tipele arata usor de 40 la cata uzura au pe le si nicidecum de 30 cat zisesera. Franco e un tip trecut bine de prima tinerete (l-ai putea cataloga si ca batran) cu mustata si chelie proeminenta. De jos pana la solduri e ok…mai sus……..de pe un spate incredibil de lat se preling in jos valuri de grasime. Imi aduce aminte de un personaj din Razboiul Stelelor- Jabba the Hutt…muntele ala de grasime…chiar si la fizionomie seamana.
Se prajeste intens la soare si transpira cu o ambitie demna de un scop mai bun….pana se hotaraste sa intre in apa.
“Domnu nu aveti o tigara? Pana vine sotu…”…intind pachetul de kent aflat pe masuta alaturata si observ o manichiura destul de casnica si pe graba facuta.
Asta chiar o avea de gand sa-mi dea tigara inapoi sau ce mama naibii mi-l aminteste pe Franco? :-)

Pe seara am mancat la restaurantul hotelului la taxa fixa insa cam maricica, “all you can eat”…dar face.
Era destul de tarziu si eram deja in pat cand mi-a sunat mobilul. Vecina si amica mea, A impreuna cu prietenul ei, B vor sa vedem Mamaia noaptea. Ma culeg si pe mine in Matizul lor cu aer conditionat. Spatioasa masina! Stau cocosat in spate printre labele de scafandru ale lui B.
In final am constatat ca fusese o idee proasta. Luni noaptea Mamaia e putin cam pustie…si daca mai bate si briza aia umeda dinspre mare……
Ne dregem vocea cu coctailuri bune La Cucharacha. Cativa ametiti cu blondele lor fac acelasi lucru ca noi. Lume putina!
La 2 si ceva eram in pat !

©cccornel

Jurnal de vacanta la malul marii-ziua 3

Duminica.
Spre deosebire de noaptea trecuta azi nu am uitat sa sa programez fan-coil-ul astfel incat am avut racoare toata noaptea.Ce folos? La 8.34 sunt trezit de o cunostinta feminina cu telefonul mobil. Ea credea ca e 9…injur si dupa ce inchid telefonul ma intorc pe partea cealalta. Degeaba!...s-a cam dus somnul.
Observ la micul dejun cateva tipe frumusele. Recunosc…pe prima am observat-o de ieri. E foarte inalta, bruneta, cu parul lung si are un corp fantastic. La fata nu ma entuziasmeaza. Ieri avea niste papuci crosetati (care se puteau cumpara anul trecut din piata) cu care mi-a atras atentia. Azi are d’aia din plasa neagra cu paiete-clar tot din piata. Sunt trei tipe de fapt si isi iau tacticoase in fiecare dimineata micul dejun pe terasa restaurantului sorbind agale din tigaretele subtiri.
Azi jumatate din restaurant era ocupat de o masa in careu roman rezervata pentru personalul bursei Bucuresti.Fetele de la bursa sunt dragute dar triste (poate pentru ca maine vor disparea din peisaj). Sunt gelos pe sutienele lor.
Aglomeratie la clatite pt ca e mai greu cu toppingul pe care-l pui singur si cu impachetatul lor.
Cer de 2 ori lapte la ceai dar nimic. Chelnerita desi e toata numai un zambet uita prea frecvent pt cele 4 stele ale hotelului. Pustoaica de aseara (Luiza) care mi-a servit pieptul de pui cu sos de capere era mai profi.
Am scapat si de corvoada asta si surprinzator dar urmeaza plaja de dupa.
Baietii cu sezlonguri, umbrelute si masute se executa placut de prompt.
Gratiile se expun la soare si nu numai.
Instantaneu uit de nemtoaicele de aseara si mai ales de de aia foarte batrana si zbarcita pe care am vazut o pe plaja cu cu un cremwurst in hartie pe care probabil il luase de la micul dejun.
Surpriza..regina plajei soseste, cum altfel se putea, decat in costum de baie cu imprimeu leopard si saboti de lemn cu toc inalt maron inchis. Blonda platinata, bronzata superb..sani perfeci…suspectez chiar ca ar fi silicoane …ochelari de club (sigur sunt D&G). Ma intriga ca de fiecare data era cu 2 tipi foarte banali cu burti proletare.
Constienta de atractia pe care o exercita sta in picioare timp de aproape o ora si "admira" marea. Jur ca toata plaja s-a uitat la ea mai evident sau mai pe ascuns.
Seara.
Seara banala inceputa cu o sedinta de fotografie pe plaja cu trepiedul din dotare. Am vrut sa mananc o inghetata fabuloasa la “La Mama” dar am aflat dupa ce m-am asezat ca galantarul cu inghetata e gol. Pacat!
Pana la urma ma multumesc cu 5 cupe de lamiae si nuca la Gelateria Italiana. Centrul din Mamaia este mai aglomerat si mai urat mobilat in weekend decat Vama. Macar acolo are o culoare locala…dar aici?

©cccornel

Jurnal de vacanta la malul marii-ziua 2

Sambata dimineata…mult prea dimineata pentru vacanta.Numai dusul mai sterge din greata zorilor.
Spectacol fara voie in fata hotelului. Fetele vin din deplasarea de aseara. Care pe jos care cu taxiul. Tabloul e cam asta: ea, tocuri de 10, pantofi cu strassuri, decoltata sus, mini jos, gentuta pe antebrat, telefonul in mana. Campioana e declarata alta care soseste cu taxiul in graba in halat de baie si cu hainele de aseara in brate. Rasete generale printre bell-boys.
Parcarea e full dar sunt happy. Am loc de parcare.
Anul asta se poarta jeep urile, in diferite culori si “taieturi”. Altfel nu esti in tendinte.
Micul dejun la fel de copios ca aseara. Nu pot rata clatitele. Oare se depun?
Marea ma asteapta, ca si baieti care inchiriaza sezlonguri si umbrelute.
Femeile arata mai bine imbracate decat dezbracate.

“Acuma stiu ca marea ma asteapta... (Alo? Ba! Sunt la Fetesti, bai!)
Nisipul ma va saruta si el (Pa autostrada, da!)
O scoica o sa ma zgarie-n mana dreapta (Nu stiu da' fac o baie cum ajung!)
Algele or sa ma gadile nitel. (Nu, sunt singur. Ne-am certat)
Si iar e vant afara
Si marea o sa ma doara ”

Sambata la pranz.Ma hazardez pana la Cazino. Nu va sfatuiesc sa mancati la pizzeria de langa fantani. Pizza e de genul “la plic”. Plimbare in sud cu gust amar. Sudul arata fix ca ca Eforie. Multe fete de 18-20 ani fugite de acasa si prost imbricate. Cred ca si lumea din sud e cam la fel :-), aglomeratie, parcari lipsa. Ultima moda este sa blochezi inca 2 masini si sa lasi numarul de mobil in parbriz. Cum naiba o fi sa stai cu telefonul in chiloti la plaja si apoi sa alergi pe strazi asa?
Aia cu masinile parcate la Rex de ce n-au bilete d-astea in parbriz? :-)
Caldura mare! Cum o fi la Bucuresti? Obositoare plimbare! La 16 sunt din nou in mare. Mult vant dar marea este fantastica cu valuri. Copilasi in putza goala,cateva femei cu celuloza (padon… celulita) printre celelalte care arata fantastic. Casti in urechi la maximum si colectia de mp3 uri isi gasesc utilitatea.
Seara.
Asta seara in La Mania mixeaza DJ Sascha.
In Maxim cativa clienti si doua animatoare ametite se produc pe muzica.
Turabo... muzica tare, destul de animat dar totusi sunt mai multe chelnerite si promoteri decat clienti. Fete frumoase cu baieti cu camasa imprimata si ceafa groasa de valutist.
Cocktail-uri,fite si poze. Sigur o sa ajung in vreo revista. O fotografa imi face poza sorbind din Pina Colada. Apropo..e prea dulce. Lumea nu se distreaza…mai mult se expune. Jur ca am vazut o domnisoara cu cizme crem sub genuchi (e adevarat ca aveau carambul cu decupaturi).
La Fiat Café muzica tare insa pare cel mai animat. La Castel muzica si mai tare si lipsa de oameni. N-am reperat inca clubul 21 recomandat de un barman.Revin maine…sunt ocupat cu distractia.

©cccornel

Jurnal de vacanta la malul marii-ziua 1

Alerg cu pedala apasata la maximum pe autostrada.Soarele abia rasare iar “Jaguarul alb” :-) se asterne cat poate el de bine pe sosea.
Monotonia drumului nu este stearsa decat de boxele masinii insa la un moment dat nici ele nu mai reusesc.Parca e mai placut sa auzi zgomotul rularii pneurilor pe asfalt.
Dunarea, Cernavoda, Constanta…aici fa-o la stanga, Metro, punct de taxare…Cat vreti sa iesiti-intrati? 7 zile…evident :-)
Deja este foarte cald iar locul este aglomerat…cel putin rutier vorbind.Cineva s-a jucat cu liniile duble si cu sensurile giratorii ca un copil tampit.
Hotel dragut de 4 stele, plin de nemti,totusi cam multi copilasi mici pentru gusturile mele si… culmea, toti blonzi arieni-rasa superioara.
Revedere placuta cu sora mea si al ei sot.
Mic dejun in stil bufet suedez, “all you can eat”…la prima vedere chiar merita banii.
La final, clatite fara numar cu diferite toppinguri.
Check-in la 16……si e abia 11.Imposibil! Se rezolva la fel de discret pe cat de discret se dau banii in voucher.
Dus reconfortant in camera virgina.
N-am chef sa desfac bagaje…cu exceptia produselor de plaja (slip, papuci, lotiuni pentru piele) totul ramane nedesfacut.
Ma arunc in mare cu frenezia unuia care nu a mai vazut-o de 1 an.
Ea tanara fecioara, cel putin asa credeam eu :-), iar eu in pelerinaj la malul ei.
Prima baie rascumpara toate neplacerile drumului.
In ziua de azi toate femeile sunt blonde, chiar si cele blonde.
Bai de soare si bai de apa cat cuprinde. E timpul pentru pranz astfel incat “La Mama” de langa Cazino pare alegerea ideala. Si chiar este…v-o recomand cu placere. Mancarea e tot aia pe care o stiti, preturile cinstite, servirea ireprosabila iar inghetata de final…fabuloasa. Sigur o sa pun 7 zile cateva kilograme pe mine.
Abia astept sa ajung din nou la hotel pentru o baie in mare. Vinerea Mamaia este deosebit de aglomerata deja.
Am sa adorm devreme pentru ca tot asa m-am si trezit.
Revin eu, nu ma cautati!

©cccornel