Citeam zilele trecute pe blogul unui macho excesiv de efeminat (contradictie in termeni-a carui adresa web nu o sa o fac publica) despre cum s-a dus el la cinema sa vada acest film. Concluzia inflamata….e un film fals….Romania lui nu era asta ci aia cu mall-uri multe, vanzatoare amabile, magazine de firma si aer conditionat.
N-am putut decat sa articulez un... “Sictirrrrrr !”.
Si uite asa m-am hotarat sa scriu si eu despre acest film pe care il admir foarte mult.
N-am putut decat sa articulez un... “Sictirrrrrr !”.
Si uite asa m-am hotarat sa scriu si eu despre acest film pe care il admir foarte mult.
Am purces sa-l vad la Multiplex intr-o seara de vineri. Mai mult de doua ore nu m-am putut opri din rasu-plansu. Ca nota finala i-am dat un 9.75 (ca la gimnastica).
Cum sa nu recunosti in film toate “betesugurile” nationale de care nu suntem constienti….prostia, lenea, hotia si necinstea, moravurile usoare………..etc.
Razvan Vasilescu face un rol mare in personajul “Doiaru” , inclusive cand apare in acei penibili pantaloni scurti sau cand sterge, penal, pe maieu paharele de tuica. Devine simpatic din prima clipa desi stii ca este tatal protector, afaceristul ilegalist si functionarul corupt, care stie exact cand trebuie si cand nu, sa isi faca treaba dar asta numai in interesul propriu.
Cum sa nu te amuze acest sef de gara care vorbeste mai bine engleza decat primarul si acolitii lui?
Ras cu amaraciune la schimbul de faxuri intre ministere si la acel “nu e treaba mea”.
Mult humor in film, fin, negru si foarte spontan.
Multe personaje absolut penale dar reale…un Elvis tigan, inca unu tuciuriu care canta la linguri prin autobuze, un Draculla local cu o trupa de animatoare-curve de consumatie cu inel in buric etc……..personaje pe care le puteai vedea pana mai de curand abonate impreuna cu “regii” manelisti la emisiunea lui Teo de pe ProTV.
Mi-a plăcut şi Ion Sapdaru în rolul primarului “poliglot” şi “interesat” de soarta satului uitat de vreme din Baragan. Una dintre petrecerile satesti se termina, spre ziua, cu Assante in mijlocul notabilitatilor locale cantand la bodega, acompaniati la “palme”:
…”Dusmanii-mi poarta pica…ca am valoarea mea……..”
Monica (Maria Dinulescu) pare a fi putin trecuta in planul doi prin forta si complexitatea personajelor langa care trebuie sa joace.
Suspine feminine in sala si pentru sergentul latino-lover de care se indragosteste.
Maria are niste sani superbi. Ca la 17 ani.
Dragostea nu are limba.
Monica : Intreaba-l daca are prietena.
Andrei : Do you have a girlfriend ?
David Sergentu’ : Tell her she’s cute.
Andrei : A zis ca are mai multe.
Dialoguri realiste, fara sa fie fortate, pentru prima data dupa “revolutie” intr-un film romanesc.
Senzatia de autentic de la inceput pana la sfarsit si inca ceva…..iti deschide ochii larg.
Senzatia de autentic de la inceput pana la sfarsit si inca ceva…..iti deschide ochii larg.
Candva am venit dintr-o deplasare afara si primul lucru de care am fost socat cand am ajuns acasa era mizeria de pe trotuare. Nu ca ar fi fost mai murdar in acea zi trotuarul ci pentru ca nu observasem pana atunci.
Ei bine nivelul Romaniei este dat de cata pasta de dinti si sapun se vand pe cap de locuitor.
E un film foarte puternic, amuzant si real, chiar viu as putea zice. E despre tzoapele de la tara care vor sa se marite repede cu straini daca se poate.
E despre prosti care se cred, si chiar sunt, destepti in satul lor. E despre putere, marire si decadere, hotie si politica (o fi tot aia?).
Mi-a placut, am ras iar la final am aplaudat incantat si trist.Trist si pentru ca realizatorul lui nu mai este printre noi si pentru ca recunosti realitatea in care traiesti. E un film care iti deschide ochii la acest “rai pe pamant”.
Romania nu e numai aceea a mall urilor cu magazine cu aer conditionat si vanzatoare amabile ci este in acelasi timp si a satelor din Baragan si a mahalalelor de la oras.
Mi-a placut, am ras iar la final am aplaudat incantat si trist.Trist si pentru ca realizatorul lui nu mai este printre noi si pentru ca recunosti realitatea in care traiesti. E un film care iti deschide ochii la acest “rai pe pamant”.
Romania nu e numai aceea a mall urilor cu magazine cu aer conditionat si vanzatoare amabile ci este in acelasi timp si a satelor din Baragan si a mahalalelor de la oras.
Acesta Romanie nu o poti alege decat daca inchizi ochii la cealalta. Romania aceasta te alege ea pe tine.
P.S. California Dreamin (nesfarsit) este castigatorul Marelui Premiu al sectiunii “Un Certain Regard” de la Cannes 2007 precum si al "Special Golden Falcon" la festivalul de la Ibiza.
Daca cumva ati devenit curiosi puteti viziona si filmele anterioare ale aceluiasi regizor: Marilena de la P7, Mihai si Cristina sau Poveste la scara C. Veti gasi reluate in ele toate temele si chiar cateva din personajele acestui ultim film al lui Nemescu.
©cccornel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu