Inteleg ca doi tineri (foarte tineri), el major si ea minora, s-au aruncat impreuna in fata unui camion pentru a-si gasi impreuna sfarsitul. Evident o decizie tragica care inteleg ca provine dintr-un moment de nebunie. Pana la urma si dragostea e un moment de nebunie. Marin Preda povesteste (nu mai stiu in ce carte) ca in anii de dupa razboi, doi amorezi neintelesi au hotarat sa isi curme viata impreuna, tot pe altarul dragostei neintelese. Au mers intr-o localitate, si-au luat o camera de hotel (era sa scriu camara) unde sa-si consume amorul si apoi sa isi dea dublul sfarsit. Pentru aceasta din urma, au mers la farmacie si au cerut otrava de soareci. Farmacista, femeie desteapa, a mirosit totul si le-a vandut niste prafuri pe post de otrava. Au ajuns la hotel unde s-au incuiat pe dinauntru, aruncand si cheia pe geam. A urmat un amor nebun de adio, dupa care au ingurgitat prafurile in portie egala.
Sfarsitul povestii e ca aia de la hotel au trebuit sa sparga usa ca sa-i scoata si i-au gasit pe amandoi cacati, fiecare in alt colt al camerei. Pe vremea aia nu prea erau camere de hotel, bag seama, cu baie proprie. Se pare ca doamna farmacista le daduse laxative in loc de otrava.
Iata ca exista si povesti de amor tragice cu sfarsit fericit, dragii mei.
