4 luni, 3 saptamani si 2 zile (4 Months, 3 Weeks and 2 Days) (2007)
Este noapte si lumea tacuta iese pe usa cinematografului direct in parcare. Simt nevoia imperioasa sa respir AER curat.
Asa cum deja ati ghicit am vazut “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” al lui Mungiu. Un film care mi-a adus aminte de vremuri pe care le-am prins. Spre deosebire de copiii cu telefoane 3G din spatele meu care rad amuzati crezand ca e doar un film de fictiune stau impietrit pe locul meu si nu imi vine sa cred.
Cum poti sa-i condamni cand ei nu stiu ce e aia uniforma, numar matricol, lipsa oricarei posibilitati de a alege altceva decat ce esti obligat sa alegi si “viata” intr-un univers concentrationar?
Camera de hotel cu mobila darapanata, cu abajururi desperecheate,prize care atarna si neoane clipitoare e tot aceiasi de atunci. Le gaseai oriunde, de la munte la mare, ca si pe receptionerele indolente care veneau sa-ti numere paharele din sticla proasta la predarea camerei.
Cadrele exterioare filmate noaptea sunt excelente. Nu am sa uit niciodata acele nopti friguroase ale orasului fara iluminat exterior si cu acea atmosfera sumbra de moarte. Alimentara cu firma care sta sa cada, oamenii la coada la lapte autobuzele patratoase cu butelii de gaz deasupra si Daciile 1300 model standard cu piese frantuzesti intregesc peisajul citadin. Poate o coada la oua in spatele blocurilor ar fi fost mai credibila desi dat fiind ca nu se filmeaza decat noaptea…mai greu.
Departe de mine intentia de a va tine teoria vremurilor grele pe care le-am prins, nu am nici o calitate pentru asta in afara de aceea de a ma fi nascut in 73. Tot ce vreau sa spun, pana aici, este ca scenografia este efectiv excelenta.
Felicitari domnilor…… pentru asta! In fiecare cadru regasesc frica, groaza si cosmarul general.
Foarte pe scurt…doua prietene (Otilia si Gabita) studente din provincie si colege de camera la camin trebuie sa rezolve printr-un avort ilegal (ca toate dealtfel in acea vreme) sarcina nedorita a lui Gabita.
Actiunea pare plasata in ultimii ani de comunism oficial al Romaniei. In film nu apar repere de timp pentru ca nu asta conteaza.
Rezolvarea vine prin recomandarea cuiva care a auzit de la altcineva despre un felcer care ar fi priceput la asa ceva. Fetele inchiriaza cu mare greutate o camera de hotel sub protectia pachetului de Kent cumparat cu 80 lei pe sub mana de la vesnicul bisnitar din receptie (aici nenea Mungiu se inseala-din cate tin minte BT ul cartonat ajunsese la 80 in ultimii ani).
Felcerul ne arata adevarata lui fata. E un personaj secundar in film si un mic sinistru-odios-cinic si el. Viermuieste alaturi de multi altii in aceiasi “noapte”(aici ar trebui reamintita receptionera..acel munte de indiferenta umana).
Filmul vorbeste mult mai mult despre oameni si apoi despre regim….sau mai bine zis vorbeste despre regim prin oameni. Adaptarea (ca evolutie nu-i pot zice) Darwinista la mediu se face simtita din plin.
Dupa multa targuiala in privinta banilor si plata compensatorie in natura (sex) felcerul monteaza sonda care va provoca un avort “spontan”.
Aici nu ai cum sa nu simti greata, dar nu pentru scenele explicite ale introducerii sondei,ci pentru abjectul subuman cu care priceputul domn Bebe isi cere si isi ia plata.
Gabita trebuie sa astepte efectul iar Otilia dupa un dus sumar este obligata sa ajunga la ziua mamei prietenului ei. Scena de familie magistrala cu resemnati. Merge si asa, ne descurcam cumva (ca filozofie de viata) sau……nu mai este tineretul de azi cum eram noi.
La intoarcerea in hotel a Otiliei suntem facuti sa tremuram de frica. Gabita nu raspunde la telefon. Oare s-o fi intamplat ceva cu ea? Mai traieste? Traieste dar cu glas stins spune ca a avortat pe jos in baie.
Iar scena de cosmar cu avortonul insangerat in prosoape pe care Otilia trebuie sa-l arunce undeva, la pubela, in cartierul intunecat.
Din nou,batai de inima la intrarea in hotel unde stationeaza o salvare veche model TeVeu.
Gabita oasteapta in restaurantul-cantina sindicala alaturi de o nunta strasnica a altora. Salvarea ridica nuntasii cheflii.
Un chelner caruia nu-i vezi decat jantilica scurta si burta proeminenta tranteste impasibil o farfurie pe masa.
-Ce ne serviti astazi?
-Pai…meniul “care este”de la nunta: fleica, caltabos, organe……
Unu din spatele meu il recunoaste pe viitorul Vanghelie dupa expresia verbala si burta probabil. Sala rade!
Cam asa se termina filmul. Trist, adevarat si sensibil. Este un film despre prietenie, sacrificiu si devotement.
Este un film despre dramele noastre “minore” din acea vreme grea dar cu victime anonime. Credibil si foarte autentic totul.
Imi cer scuze pentru aceste randuri scrise la 1 noaptea. Poate o sa ziceti ca sunt scrise cu noaptea in cap. Nu ma voi supara!
Mergeti sa vedeti filmul. Inteleg ca face parte dintr-un ciclu mai mare intitulat Amintiri din epoca de aur - o istorie subiectiva a comunismului in Romania spusa prin intermediul legendelor urbane.
Astept si celelate filme despre comunismul mai nou si poate il voi recunoaste pe “care este” ca primar iar pe bisnitarul care vinde Kent in rol de delapidator al Bancorexului.
Iesiti afara si respirati. Bucurati-va! Sunteti “liberi” din nou sa alegeti ce vi se ofera.
Este noapte si lumea tacuta iese pe usa cinematografului direct in parcare. Simt nevoia imperioasa sa respir AER curat.
Asa cum deja ati ghicit am vazut “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” al lui Mungiu. Un film care mi-a adus aminte de vremuri pe care le-am prins. Spre deosebire de copiii cu telefoane 3G din spatele meu care rad amuzati crezand ca e doar un film de fictiune stau impietrit pe locul meu si nu imi vine sa cred.
Cum poti sa-i condamni cand ei nu stiu ce e aia uniforma, numar matricol, lipsa oricarei posibilitati de a alege altceva decat ce esti obligat sa alegi si “viata” intr-un univers concentrationar?
Camera de hotel cu mobila darapanata, cu abajururi desperecheate,prize care atarna si neoane clipitoare e tot aceiasi de atunci. Le gaseai oriunde, de la munte la mare, ca si pe receptionerele indolente care veneau sa-ti numere paharele din sticla proasta la predarea camerei.
Cadrele exterioare filmate noaptea sunt excelente. Nu am sa uit niciodata acele nopti friguroase ale orasului fara iluminat exterior si cu acea atmosfera sumbra de moarte. Alimentara cu firma care sta sa cada, oamenii la coada la lapte autobuzele patratoase cu butelii de gaz deasupra si Daciile 1300 model standard cu piese frantuzesti intregesc peisajul citadin. Poate o coada la oua in spatele blocurilor ar fi fost mai credibila desi dat fiind ca nu se filmeaza decat noaptea…mai greu.
Departe de mine intentia de a va tine teoria vremurilor grele pe care le-am prins, nu am nici o calitate pentru asta in afara de aceea de a ma fi nascut in 73. Tot ce vreau sa spun, pana aici, este ca scenografia este efectiv excelenta.
Felicitari domnilor…… pentru asta! In fiecare cadru regasesc frica, groaza si cosmarul general.
Foarte pe scurt…doua prietene (Otilia si Gabita) studente din provincie si colege de camera la camin trebuie sa rezolve printr-un avort ilegal (ca toate dealtfel in acea vreme) sarcina nedorita a lui Gabita.
Actiunea pare plasata in ultimii ani de comunism oficial al Romaniei. In film nu apar repere de timp pentru ca nu asta conteaza.
Rezolvarea vine prin recomandarea cuiva care a auzit de la altcineva despre un felcer care ar fi priceput la asa ceva. Fetele inchiriaza cu mare greutate o camera de hotel sub protectia pachetului de Kent cumparat cu 80 lei pe sub mana de la vesnicul bisnitar din receptie (aici nenea Mungiu se inseala-din cate tin minte BT ul cartonat ajunsese la 80 in ultimii ani).
Felcerul ne arata adevarata lui fata. E un personaj secundar in film si un mic sinistru-odios-cinic si el. Viermuieste alaturi de multi altii in aceiasi “noapte”(aici ar trebui reamintita receptionera..acel munte de indiferenta umana).
Filmul vorbeste mult mai mult despre oameni si apoi despre regim….sau mai bine zis vorbeste despre regim prin oameni. Adaptarea (ca evolutie nu-i pot zice) Darwinista la mediu se face simtita din plin.
Dupa multa targuiala in privinta banilor si plata compensatorie in natura (sex) felcerul monteaza sonda care va provoca un avort “spontan”.
Aici nu ai cum sa nu simti greata, dar nu pentru scenele explicite ale introducerii sondei,ci pentru abjectul subuman cu care priceputul domn Bebe isi cere si isi ia plata.
Gabita trebuie sa astepte efectul iar Otilia dupa un dus sumar este obligata sa ajunga la ziua mamei prietenului ei. Scena de familie magistrala cu resemnati. Merge si asa, ne descurcam cumva (ca filozofie de viata) sau……nu mai este tineretul de azi cum eram noi.
La intoarcerea in hotel a Otiliei suntem facuti sa tremuram de frica. Gabita nu raspunde la telefon. Oare s-o fi intamplat ceva cu ea? Mai traieste? Traieste dar cu glas stins spune ca a avortat pe jos in baie.
Iar scena de cosmar cu avortonul insangerat in prosoape pe care Otilia trebuie sa-l arunce undeva, la pubela, in cartierul intunecat.
Din nou,batai de inima la intrarea in hotel unde stationeaza o salvare veche model TeVeu.
Gabita oasteapta in restaurantul-cantina sindicala alaturi de o nunta strasnica a altora. Salvarea ridica nuntasii cheflii.
Un chelner caruia nu-i vezi decat jantilica scurta si burta proeminenta tranteste impasibil o farfurie pe masa.
-Ce ne serviti astazi?
-Pai…meniul “care este”de la nunta: fleica, caltabos, organe……
Unu din spatele meu il recunoaste pe viitorul Vanghelie dupa expresia verbala si burta probabil. Sala rade!
Cam asa se termina filmul. Trist, adevarat si sensibil. Este un film despre prietenie, sacrificiu si devotement.
Este un film despre dramele noastre “minore” din acea vreme grea dar cu victime anonime. Credibil si foarte autentic totul.
Imi cer scuze pentru aceste randuri scrise la 1 noaptea. Poate o sa ziceti ca sunt scrise cu noaptea in cap. Nu ma voi supara!
Mergeti sa vedeti filmul. Inteleg ca face parte dintr-un ciclu mai mare intitulat Amintiri din epoca de aur - o istorie subiectiva a comunismului in Romania spusa prin intermediul legendelor urbane.
Astept si celelate filme despre comunismul mai nou si poate il voi recunoaste pe “care este” ca primar iar pe bisnitarul care vinde Kent in rol de delapidator al Bancorexului.
Iesiti afara si respirati. Bucurati-va! Sunteti “liberi” din nou sa alegeti ce vi se ofera.
POST SCRIPTUM
Deunazi am schimbat cateva impresii pe marginea filmului cu doua persoane, ceva mai in varsta ca mine dar cu mult mai intelepte, care tocmai il vizionasera.
Erau usor iritate de personajul Gabita. Remarcasem si eu concluziile lor in finalul filmului insa nu avusesem curaj sa aprofundez subiectul in scris.
Pe scurt…oamenii se impart in doua categorii. Cei care stiu sa se foloseasca de ceilalti, Gabitii, invingatorii societatii.
Sa ne aducem aminte…Gabita e doar motivul unor mari probleme pentru Otilia. Gabita nu face nimic…..ea-i pune pe ceilalti sa-i rezolve propriile probleme. Nu are toti banii, uita musamaua, nu se deplaseaza sa faca personal o rezervare. Minte de doua ori: o data cand o trimite la intalnire pe Otilia ca drept propria sora si inca o data cand isi declara luna de sarcina. Gabita nu stie nimic…”Am crezut ca…..am zis ca”…..pe tonul cel mai angelic posibil. Gabita va trai mereu chiar calcand pe cadavrele celorlalti.
Cealata categorie de oameni este reprezentata de Otilia.
Otilia este omul responsabil, cel care isi asuma salvarea lumii in mod voluntar. Ea alearga sa faca rost de…musama, de bani de hotel si camera, se intalneste cu felcerul si ca jertfa finala consimte la acel viol odios pentru a acoperi banii lipsa pentru plata. Ea alearga de asemenea sa-i duca feonul repede la camin, sa imprumute bani, iar in final in noapte sa arunce foetusul mort la gunoi.
Imi aduc si acumaminte de scena de final la intoarcerea Otiliei la hotel din calatoria primejdioasa in care se dispensase de foetus.
O salvare asteapta in poarta hotelului. Toti ne gandeam la ce e mai rau.
Sala nu mai respira. Otilia intra sovaitoare si………brusc receptionera o anunta: “Domnisoara va asteapta in restaurant”.
Rasuflam usurati la cadrul din restaurant in care Gabita impasibila declara simplu: “Mi-a fost foame!”
Eu cred ca adevarata victima a acestei teribile drame este Otilia.
Care din cele doua categorii are de castigat in viata si care nu?
Deunazi am schimbat cateva impresii pe marginea filmului cu doua persoane, ceva mai in varsta ca mine dar cu mult mai intelepte, care tocmai il vizionasera.
Erau usor iritate de personajul Gabita. Remarcasem si eu concluziile lor in finalul filmului insa nu avusesem curaj sa aprofundez subiectul in scris.
Pe scurt…oamenii se impart in doua categorii. Cei care stiu sa se foloseasca de ceilalti, Gabitii, invingatorii societatii.
Sa ne aducem aminte…Gabita e doar motivul unor mari probleme pentru Otilia. Gabita nu face nimic…..ea-i pune pe ceilalti sa-i rezolve propriile probleme. Nu are toti banii, uita musamaua, nu se deplaseaza sa faca personal o rezervare. Minte de doua ori: o data cand o trimite la intalnire pe Otilia ca drept propria sora si inca o data cand isi declara luna de sarcina. Gabita nu stie nimic…”Am crezut ca…..am zis ca”…..pe tonul cel mai angelic posibil. Gabita va trai mereu chiar calcand pe cadavrele celorlalti.
Cealata categorie de oameni este reprezentata de Otilia.
Otilia este omul responsabil, cel care isi asuma salvarea lumii in mod voluntar. Ea alearga sa faca rost de…musama, de bani de hotel si camera, se intalneste cu felcerul si ca jertfa finala consimte la acel viol odios pentru a acoperi banii lipsa pentru plata. Ea alearga de asemenea sa-i duca feonul repede la camin, sa imprumute bani, iar in final in noapte sa arunce foetusul mort la gunoi.
Imi aduc si acumaminte de scena de final la intoarcerea Otiliei la hotel din calatoria primejdioasa in care se dispensase de foetus.
O salvare asteapta in poarta hotelului. Toti ne gandeam la ce e mai rau.
Sala nu mai respira. Otilia intra sovaitoare si………brusc receptionera o anunta: “Domnisoara va asteapta in restaurant”.
Rasuflam usurati la cadrul din restaurant in care Gabita impasibila declara simplu: “Mi-a fost foame!”
Eu cred ca adevarata victima a acestei teribile drame este Otilia.
Care din cele doua categorii are de castigat in viata si care nu?
©cccornel
